Autor a 12 cărţi dedicate lui Eminescu, câteva fiind exegeze inedite, Tudor Nedelcea a abordat publicistica poetului naţional spre a-l cunoaşte în totalitate şi profunzime şi pentru a înlătura unele prejudecăţi, mai ales în ceea ce priveşte naţionalismul

Interviul de mai jos cu criticul şi istoricul literar, eseistul, prozatorul şi editorul Tudor Nedelcea cuprinde, pe lângă preocupările culturale ale acestuia, şi motivul demisiei din Adunarea Eparhială şi Consiliul Eparhial al Arhiepiscopiei Craiova, în prezent scriitorul, originar din Mehedinţi, fiind membru în Adunarea Eparhială de la Mehedinţi.

I.J.: George Călinescu afirma că Eminescu este piatra de încercare pentru orice critic şi istoric literar. Printre cele 29 de cărţi publicate de dumneavoastră şi peste 35 de cărţi editate şi prefaţate, 12 sunt dedicate lui Eminescu, câteva dintre ele fiind exegeze inedite, dumneavoastră propunându-vă, ca şi alţi eminescologi, să corectaţi anumite erori publicate despre marele poet naţional sau să completaţi. În această tentativă, aţi biruit?

T.N.: Nu ştiu dacă am biruit, dar mi-am făcut datoria faţă de mine, în primul rând, îmbolnăvindu-mă de „eminescianită“, scriind: „Eminescu şi socialismul“; „Eminescu şi cugetarea sacră“; „Eminescu, apărătorul românilor de pretutindeni“; „Eminescu, istoricul“, „Eminescu şi realsemitismul“; „Pentru mine, Eminescu“; „Doina“ lui Eminescu (cu Victor Crăciun); „Shakespeare în viziunea lui Eminescu“ (cu Diana Cotescu); „Corespondenţa Eminescu-Veronica Micle“; am editat „Doina“ (ediţie bibliofilă); „Eminescu, Texte esenţiale şi Capodopere şi texte fundamentale“ (la Chişinău), iar fiica mea, Olivia Nedelcea, a publicat „Eminescu, economistul“. Cu mici excepţii, am abordat publicistica sa (15.000 de pagini), recuperări necesare spre a-l cunoaşte în totalitate şi profunzime şi de a înlătura unele prejudecăţi, mai ales în ceea c