Din punct de vedere istoric, poliandria a fost mult mai răspândită decât am fi crezut, termenul desemnând o formă de organizare a societăţii în cadrul căreia femeia se poate căsători cu doi sau mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp.

Potrivit site-uluitheatlantic.com,poliandria este recunoscută oficial ca formă de uniune în foarte puţine comunităţi, iar această recunoaştere este privită ca o anomalie în cele mai multe părţi ale lumii. Conform unui studiu publicat în revista „Human Nature“, există 53 de societăţi poliandrice, cu excepţia celor cunoscute din regiunea tibetană, în care uniunile de acest fel sunt permise. Potrivit autorilor studiului, poliandria există în cadrul mai multor comunităţi răspândite de-a lungul Globului. Astfel, având în vedere faptul că multe dintre aceste comunităţi sunt formate din vânători şi culegători, cercetătorii bănuiesc că este posibil ca poliandria să fi existat şi acum mult timp, „având rădăcini adânci în istorie“. Se pare că această formă de împerechere a fost uneori rezultatul acţiunii mai multor factori. De pildă, în Asia faptul că femeia se putea căsători cu mai mulţi bărbaţi în acelaşi timp le permitea membrilor unei familii să deţină în comun un teren agricol. Căsătoria tuturor fraţilor dintr-o familie cu aceeaşi femeie le permitea acestora să păstreze intact pământul pe care îl deţineau, fără să fie nevoie să împartă moştenirea. În alte culturi, bărbatul îi căuta soţiei sale un al doilea partener – adesea tot fratele său – pentru că ştia că, atunci când va fi absent, cel de-al doilea soţ al femeii o va proteja pe aceasta, respectiv interesele primului soţ. Un alt factor care a condus la existenţa acestui tip de uniune este „efectul paternităţii“, demonstrat de Stephen Beckerman, în studiul asupra tribului Bari din Venezuela. Aceştia au un sistem pentru a recunoaşte paternitatea a doi bărbaţi asupra aceluiaşi copil.