ACCENT
Un individ, comentînd ultimul meu articol din Monitorul, după ce îmi spune că ipocrit sînt eu, îmi cere să scriu un alt articol, dar de data asta, despre cum să-mi trădez prietenii adevărati pentru un pumn de bani. Îmi cere asta ca si cum mi-ar fi sau mi-ar fi fost el prieten adevărat. Numai că lumea normală stie că nu poate, nu putea fi niciodată. Chiar si el stie asta, dar îi place să facă mici floricele stilistice sub care se ascunde foarte stîngaci.
Eu, însă, încerc să-i răspund. Si scriu: nu stiu cum să-mi trădez prietenii pentru un pumn de bani, si nici nu o voi face vreodată. Las că el, cum am mai spus, nu mi-a fost.
Dar dacă ar fi să trădez, cum spune el, as lua-o, mai întîi, ca un om destept. As zice: bă, ăsta-i cam prost si cam măgar. Cer cît mai putin pe el, mai putin decît un pumn de bani, că altfel, nu mi l-ar lua nimeni. Si rămîn, dracului, cu el! Asa că încep să strig în obor, că acolo e piata măgarilor: Hai la măgar de vînzare,/Că nu cere nici mîncare;/Cere numai de băut/ Doar rachiu, si cît mai mult.
Si stau, si stau, si astept clienti. Vine cîte unul, pune mîna putin pe urechi, zice că-s nespălate si prea lungi după standardele măgarilor stiuti de el si spune: „Hai, bă, că ăsta, după ce că e un măgar prost, mai si pute a mincinos“. Si pleacă. Tot asa, cu încă vreo cîtiva, pînă cînd se face seară. Iar eu nu stiu ce să fac cu animalul. Îl iau, pur si simplu, de urechi, si, cum să-l duc acasă, după ce că m-a făcut si de rusine cu prostia lui. Nu credeam că-i chiar asa de prost. Deci, trebuie să-l bag neapărat undeva. Si, gînditi-vă unde l-am băgat. L-am băgat si, nu mi-e rusine să spun, în p.m. (am folosit prescurtări, că altfel rage ca măgarul). Acolo stă si acum. ACCENT
Un individ, comentînd ultimul meu articol din Monitorul, după ce îmi spune că ipocrit sînt eu, îmi cere să scr
