De fiecare dată când prinde ocazia Victor Ponta ne precizează faptul că judecă lucrurile nu numai ca politician, ci şi ca fost procuror. Cu alte cuvinte judecă realitatea românească mult mai necruţător, din perspectiva respectării legii, a identificării şi pedepsirii vinovaţilor, cu înţelegerea celui care a instrumentat dosare penale.
Răutăcioşii ar putea presupune că Victor Ponta se alintă, făcând apel la o experienţă din tinereţe, că ne atrage atenţia doar asupra amănuntelor biografice care-i convin, dar eu cred că trebuie să-l bănuim de onestitate. Măcar pentru a respecta prezumţia de nevinovăţie. Trebuie să recunoaştem că mărturisirile premierului nu-l pun într-o poziţie plăcută, mai ales dacă ţinem cont de postul pe care-l ocupă de ceva vreme: preşedinte al PSD şi prim-ministru. Coleg cu alde Dragnea, tovarăş de alianţă cu Dan Voiculescu şi Relu Fenechiu, Victor Ponta are o viaţă chinuită.
M-am întrebat, citindu-i declaraţiile legate de modul în care merge Justiţia în România, dacă poate dormi noaptea atunci când vede manevrele lui Dan Voiculescu, care încearcă să plimbe dosarul ICA de la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la Tribunalul Bucureşti dându - şi demisia, fiind ales, amânând jurământul de senator şi apoi demisionând din nou. Făcând în ciudă procurorilor care au instrumentat dosarul.
Ca să fie clar, nu vreau să pun în discuţie drepturile lui Dan Voiculescu de a fenta procedurile, ci zbuciumul sufletesc prin care trece Ponta. Simt că, dacă ar putea, ar pune mâna pe telefon şi le-ar da câteva sfaturi profesionale procurorilor DNA, dar se împiedică în principiul separaţiei puterilor în stat. După cum are un sentiment de profund dezgust pentru inculpatul Dan Voiculescu, care alege fuga de justiţie în locul dovedirii nevinovăţiei.
La fel cred că se comportă şi când vine vorba de Antena 3 şi Jurnalul Naţional, instrumente de presiune a
