Directorul fondator al saptamanalului “Dilema veche” vorbeste in comentariul sau din ultimul numar despre nasterea publicatiei pe care o conduce, dar si despre perspectivele incerte “in contextul unei tranzitii fara sfarsit si al unei specii de capitalism care nu reuseste sa <> spre propria lui esenta”. Andrei Plesu descrie in cateva fraze cum a aparut saptamanalul pe care il conduce dupa ruptura de Augustin Buzura, fostul presedinte al Fundatiei Culturale Romane: “(…) E momentul in care a intrat in scena Mircea Dinescu. Ne-a vazut dintr-o data “orfani” si, cu nonsalanta cunoscuta, ne-a propus, generos, sa trecem sub jurisdictia unei fundatii infiintate de el. A fost un gest salvator. Am supravietuit, deci, ceva vreme, in conditii “pitoresti” (uneori, in criza de “lichiditati”, poetul ne ispitea cu plata in natura: vreo damigeana, vreun piept de gasca afumat, etc.)”.

Situatia a fost salvata tot de catre Mircea Dinescu, dupa ce acesta a vandut “Dilema veche” trustului Adevarul Holding, detinut la acea vreme de Dinu Patriciu. “Intre timp, patronul trustului s-a schimbat si incercam sa ne facem oarecari iluzii cu privire la sansele noastre imediate. E – si aceasta – o lectie: daca nu se va arata nimeni interesat de supravietuirea unei publicatii ca Dilema, va trebui sa invatam sa disparem. Vorba lui Nichita Stanescu: <>“, scrie Andrei Plesu in comentariul cu titlul “Lectia Dilemei”, publicat in ultimul numar al revistei. “Dilema veche” aniverseaza in aceste zile 20 de ani de la aparitie, dupa ce echipa lui Andrei Plesu a parasit publicatia “Dilema”, aparuta sub egida Fundatiei Culturale Romane (transformata ulterior in Institutul Cultural), si a fondat saptamanalul actual.

Directorul fondator al saptamanalului “Dilema veche” vorbeste in comentariul sau din ultimul numar despre nast