Fiecare pericopă evanghelică este o invitaţie a lui Dumnezeu Cuvântul, lisus Hristos, făcută tuturor oamenilor, indiferent de situaţia lor duhovnicească, mai ales celor pierduţi. Sunt oameni pe care îi judecăm rapid, expediindu-i în zona celor pierduţi, a celor care nu au nicio şansă de a fi salvaţi, de a fi mântuiţi. Obişnuim să facem o categorisire a semenilor noştri în funcţie de prejudecăţile noastre, să-i împărţim în răi şi buni, pierduţi şi mântuiţi, drepţi şi păcătoşi, deseori cu gândul că cei buni sunt iubiţi de Dumnezeu, în timp ce pierduţii, răii, nu mai au nicio speranţă. Exasperaţi de perseverenţa unora în rău, considerăm că soluţia este pedepsirea lor exemplară (în cazul celor care-i judecă având reprezentarea unui Dumnezeu justiţiar după norme pur omeneşti) sau sancţionarea dură, fără rest, chiar exterminarea lor. Vrem oameni curaţi, drepţi, o lume perfectă, plictisitoare prin lipsa noastră de reacţie, fără a ne întina fariseica puritate cu nimicniciile semenilor noştri nevolnici. Rezolvăm răutatea din noi şi din alţii ignorându-o sau judecând facil oamenii îmbolnăviţi de patimi arătate sau nearătate. Secole de-a rândul oamenii s-au omorât unii pe alţii în numele celor mai frumoase idealuri. Au făcut-o cu entuziasm crezând că fac un lucru bun, chiar pe placul lui Dumnezeu (loan 16,2).lisus Hristos ştie prea bine aceste realităţi prea omeneşti. El Însuşi ştie ce este în om fără a-l spune cineva, vede dincolo de imaginea de sine pe care ne-am fabricat-o pentru noi şi ceilalţi. Nu poate fi minţit. E îndrăgostit de om cu dragostea dumnezeiască fără de sfârşit. E iubitor de oameni şi îi caută pe cei pierduţi. Nu vrea să piardă pe nimeni. Din perspectivă dumnezeiască, nu este nimeni lipsit de şansă. Toţi au ocazia de a-L întâlni. În tot cazul, El mereu îi caută şi vrea să-i mântuiască. Cu toate acestea, e cam greu de crezut că vameşii, desfrânatele, hoţii, pă