A riscat, a surprins şi a revoluţionat, reuşind, totodată, să-şi dovedească flexibilitatea în rândul consumatorilor. De la colecţiile inspirate de cursele de maşini la cele haute couture, brandul elveţian a împăcat clasicismul cu modernitatea în cei 153 de ani de existenţă.

Într-o fabrică din Sonvilier, în Elveţia secolului al XIX-lea. Acolo a început povestea familiei Chopard, renumită pentru ceasornicarii săi, dedicaţi orologeriei din generaţie în generaţie. În 1860, Louis-Ulysse Chopard, al doilea moştenitor dintr-o familie cu patru copii, şi-a deschis un locaş prin care şi-a propus să ducă mai departe tradiţia familiei cu o afacere intitulată L.U.C., acronimul numelui său. Reperele lui au fost clare de la început: rigoare şi atenţie la detalii pentru construirea ceasurilor şi a bijuteriilor de prim rang.

Deşi scopul iniţial nu a fost realizarea unor piese pentru masele de consumatori, numele său s-a făcut auzit dincolo de graniţele ţării. Ceasurile au fost purtate de clienţi din Scandinavia şi din Europa de Est şi au ajuns inclusiv în Rusia, la curtea ţarului Nicolae al II-lea.

La începutul secolului trecut, obiectele emblematice au pătruns şi în centrul bătrânului continent, în Polonia, Ungaria şi Olanda, însă mişcarea cea mai importantă s-a produs în 1937, odată cu mutarea sediului principal în Geneva. De altfel, acesta a fost pasul decisiv către recunoaşterea internaţională şi distincţia prin certificate de specialitate.

Vitrina unui magazin din Beverly Hills. FOTO Guliver/ Getty

Treptat, conceptul individual de afacere de familie s-a schimbat, iar în 1963, Paul-André Chopard, nepotul fondatorului, i-a vândut afacerea lui Karl Scheufele al III-lea. În acelaşi an, Chopard s-a asociat cu Eszeha, un brand german de bijuterii ce aparţine familiei Scheufele.

Acestea au fost doar câteva etape ce aveau să preconizeze schimba