Istorisirea incepe in anii 1930, cand invatamantul gimnazial din Europa occidentala si din Statele Unite e in plina expansiune. Se iveste astfel problema gasirii unor modalitati adecvate de evaluare a rezultatelor elevilor deveniti tot mai numerosi. Directori de institute de educatie din Statele Unite, Anglia, Scotia, Franta, Germania si Elvetia se aduna pentru a discuta si a gasi solutii la problemele din sistemele de educatie ale fiecarei tari. In cadrul acestor reuniuni, cunoscute sub numele de International Examinations Inquiry (IEI) cercetatorii isi propun sa identifice cea mai buna metoda de notare (adica cea mai justa), care sa poata fi aplicata intr-un sistem de invatamant aflat in plina expansiune. Pentru aceasta compara metode de evaluare a elevilor din diferite sisteme de educatie si astfel apare pentru prima data ideea unor teste internationale. Psihologii propun testele de inteligenta, ca punct de plecare intr-o asemenea discutie. Unii sunt de acord, altii, precum elvetienii, nu agreeaza ideea, considerand ca acest lucru ar avea un impact negativ asupra relatiei dintre profesori si elevi. Problema intereseaza insa. Incep sa vina la discutii si cercetatori din alte tari, ca Norvegia, Suedia, Finlanda, Olanda, China si chiar Australia. Sunt doar trei asemenea intalniri, doua in Anglia, la Eastbourne in 1931 si Folkestone, in 1936 si una in Franta, la Dinard, in 1938. Evaluari internationale propriu-zise nu s-au facut. Au ramas insa rapoartele de cercetare elaborate cu acest prilej, unele dintre ele continand minutioase descrieri ale sistemelor de educatie dintr-o perspectiva istorica. Este vorba in special de cele din Suedia, Anglia, Scotia, Germania si Finlanda.
A venit razboiul cand armele au luat locul confruntarii de idei.
Putin peste un deceniu, in 1950, la Conferinta UNESCO de la Florenta se ia decizia infiintarii Institutului de Educa