La 40 de zile de la naşterea lui Hristos, pe 2 februarie, credincioşii ortodocşi, greco şi romano catolici prăznuiesc Întâmpinarea Domnului: ziua în care Mântuitorul a fost dus la Templu din Ierusalim de Fecioara Maria şi Iosif.

Legea prevedea că orice întâi născut să fie închinat lui Dumnezeu în a 40 a zi de la naştere, în amintirea pruncilor israeliţi salvaţi de la moarte, prin sângele mielului pascal.

În acest moment se făcea şi curăţirea mamei, prin aducere de jertfă a unui miel ca ardere-de-tot şi a unui porumbel ca jertfă pentru păcat – în cazul familiilor bogate sau a doi porumbei (unul pentru ardere-de-tot şi altul jertfă pentru păcat) în cazul celor săraci.

Timp de 40 de zile după naştere, femeia era considerată a fi necurată. Numai după şase săptămâni de la naştere, ea putea intra în templu cu noul născut. Deşi Fecioara Maria se învrednicise să-L nască pe Fiul lui Dumnezeu întrupat, ea nu avea nevoie de purificarea rituală, dar din smerenie, s-a supus acestor rânduieli, după cum o va face şi Hristos.

În Templu au fost întâmpinaţi de bătrânul Simeon şi de prorociţa Ana. De ce Simeon şi Ana? Pentru că, după tradiţia bisericească, Simeon făcea parte din cele 70 de persoane care au tradus Pentateuhul din limba ebraică în greacă, pentru biblioteca regelui Ptolemeu al II-lea al Egiptului. Ajuns la textul “Iată Fecioara va lua în pântece şi va naşte fiu” (Isaia VII, 14), Simeon traduce cuvântul “Fecioara” prin “femeie”, căci era de neînţeles ca o fecioară să nască. Pentru această neînţelegere, Dumnezeu i-a făgăduit că nu va muri până când nu-L va vedea pe Cel născut din Fecioara Maria. Este prezentă şi prorociţa Ana, pentru că ea era o prorociţă cultică şi avea menirea să adreseze mesajul din partea lui Dumnezeu celor care veneau la templu.

Dreptul Simeon l-a luat în braţe pe Mântuitor rostind rugăciunea: “Acum, slobozeşte pe robul Tă