Salcia, primul copac de la noi care infrunzeste primavara si care se adapteaza usor la orice tip de schimbari de temperatura, creste in locuri umede, pe malul apelor, in lunci, la campie si deal, dar si in parcurile din orase.

De la salcie, in scop terapeutic se foloseste scoarta de pe ramurile tinere, de doi, trei ani. Folosita de mii de ani pentru tratarea bolilor reumatismale, a hemoragiilor, dezinteriei si febrei, scoarta de salcie alba a devenit importanta in urma cu peste o suta de ani, cand i-au fost descoperite si au fost izolate principalele substante active care ii confera calitatea de medicament naturist, si anume salicina.

Salicina, nimic altceva decat aspirina naturala, are efecte tonice, antiseptice si antiinflamatoare, sedative, astringente si antireumatismale si poate fi folosita cu succes in tratarea artritei, artozei si puseelor reumatismale, in tendinita, guta si sciatica.

In plus, trateaza racelile, gripa, durerile de cap, afectiunile dureroase si febrile efectul fiind unul analgezic. Pe langa salicina, coaja de salcie mai are in compozitia sa si amidon, proteine, lipide, tanin, celuloza, substante minerale si vitamine.

Coaja de salcie poate fi administrata sub forma de infuzie, decoct, pulbere. In caz de raceala, gripa ori dureri de oase se poate prepara o infuzie din 200 de ml de apa clocotita turnata peste doua lingurite de scoarta bine uscata si maruntita. Ceaiul, tinut la temperatura camerei, se bea, cate doua, trei linguri, pe parcursul unei zile.

Decoctul din coaja de salcie se recomanda ca remediu natural impotriva febrei, a nevralgiilor, reumatismului si gutei. Ca sa-l prepari, pune la fiert, la foc mic, pentru 20-30 de minute, doua linguri de scoarta bine uscata si maruntita intr-un sfert de litru de apa. Dupa racire se filtreaza si lichidul rezultat se bea, cate doua, trei ling