Recenta demisie din Senat a lui Dan Voiculescu, dupa ce tocmai se zbatuse sa fie ales senator, la numai cateva luni de cand isi daduse demisia intrucat nu mai avea chef sa fie senator, pare un fel de secventa din filmele cu Stan si Bran, unde totul se petrece aiurea in raport cu logica lucrurilor.
Totusi logica este perfecta, daca observam ca prima demisie s-a produs la momentul potrivit, paca anume pentru ca dosarul de coruptie al senatorului Felix, devenit deodata nesenator, sa se judece la Tribunal si nu la ICCJ.
A doua demisie s-a produs si ea la doua zile inainte ca ICCJ sa judece dosarul senatorului redevenit intre timp nesenator pentru a fi trimis de catre ICCJ la Tribunal.
Pare cusut cu ata alba faptul ca senatorul devine din nou simplu muritor, dosarul se pregateste sa plece inapoi la Tribunal, iar avocatii au ocazia sa traga de timp, ca de gumilastic.
Pe de alta parte, procedura e completa. Ca sa aiba de unde-si da demisia, domnul Voiculescu a pus in prealabil mana pe Biblie si a depus in mare graba juramantul fara care nu era nici senator, nici nesenator:
"...Jur sa apar democratia, drepturile si libertatile fundamentale ale cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si integritatea teritoriala a Romaniei".
Nici nu se poate sa aperi mai bine democratia, drepturile si libertatile cetatenilor, suveranitatea, independenta, unitatea si toate celelalte, decat stand la vatra, dupa ce ti-ai dat demisia, ca sa privesti evenimentele de pe tusa.
Jocul de-a v-ati demisia mi se pare insa mult mai grav decat joaca de-a juramantul, cu mana pe Biblie, a senatorului nesenator, care jura marea cu sarea, desi stie ca totul va dura mai putin de o saptamana.
Dar asta nu e tot, mai urmeaza si altele: "Jur sa-mi indeplinesc cu onoare si fidelitate mandatul incredintat de popo
