de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
03 februarie 2013 19:12
9 vizualizari
A-A+
Cu mulţi ani în urmă, în satul Albi locuiau vreo 60 de familii, exista o şcoală, se cultiva pământul, iar sărbătorile de iarnă umpleau uliţele de copii. Albi...Albi: unde o fi satul ăsta? De la Slimnic, peste deal, prin pădure. Pe un drum? Poţi să-i spui şi aşa, dar e departe de ceea ce înţelege omul de la oraş prin acest termen. E un fel de potecă lată, care atunci când plouă, ninge sau când vremea se înmoaie şi dezgheaţă pământul devine greu de străbătut şi cu pasul, darămite cu vreo maşină ale cărei roţi depind de o voinţă cu totul şi cu totul tehnică. Vremea a-nceput să semene a primăvară, drumul prinde a se desfunda, însă pe mine taman acum m-a găsit dorinţa de a trece dincolo de pădure, în satul mut, părăsit, uitat de lume. Prea amânam de mult ieşirea asta, aşa că, mi-am zis "Acum ori niciodată!". Nu ştiam ce m-aşteaptă.
Citiţi întreaga poveste a satului Albi luni, 4 februarie, în ziarul Tribuna!. de Dragoş BAKO
dragosbako@tribuna.ro
03 februarie 2013 19:12
9 vizualizari
A-A+
Cu mulţi ani în urmă, în satul Albi locuiau vreo 60 de familii, exista o şcoală, se cultiva pământul, iar sărbătorile de iarnă umpleau uliţele de copii. Albi...Albi: unde o fi satul ăsta? De la Slimnic, peste deal, prin pădure. Pe un drum? Poţi să-i spui şi aşa, dar e departe de ceea ce înţelege omul de la oraş prin acest termen. E un fel de potecă lată, care atunci când plouă, ninge sau când vremea se înmoaie şi dezgheaţă pământul devine greu de străbătut şi cu pasul, darămite cu vreo maşină ale cărei roţi depind de o voinţă cu totul şi cu totul tehnică. Vremea a-nceput să semene a primăvară, drumul prinde a se desfunda, însă pe mine taman acum m-a găsit dorinţa de a trece dincolo de pădure, în satul mut, părăsit, uitat de lume. Prea amânam
