„Voi fi foarte impopular cu programul de guvernare – mărturisea spăsit Victor Ponta la un post de televiziune – şi trebuie să fac faţă la multe critici. Totuşi, când mă gândesc ce îi făceam eu lui Boc când eram în opoziţie, pot spune că o duc încă bine”.

Premierul părea spăsit dar nu foarte preocupat că întregul program electoral cu care USL a câştigat peste 60% din sufragii a fost aruncat la coş cu coperţi cu tot imediat ce a fost reconfirmat la guvernare. Bugetul pe 2013, alcătuit sub supravegherea atentă a FMI nu lasă loc la dubii: investiţiile noi se reduc aproape la zero, numărul locurilor de muncă scade, creşte în schimb alarmant birul plătit de populaţie. Şi creşte birocraţia.

Un program economic care nu prevede soluţii pentru creşterea locurilor de muncă, este un program al stagnării. Iar momentul de recesiune pe care îl traversează încă România îl transformă într-un program antinaţional. Sfârşitul anului şi luna ianuarie 2013 au bulversat nu numai încrederea românilor că o vor duce mai bine ci şi posibilitatea de a-şi calcula propriile bugete, personale.

Bâlbâiala Guvernului în legătură cu taxele şi impozitele locale – ba sunt obligatorii, ba sunt la latitudinea primăriilor, ba depind de arieratele mai vechi de 90 zile; cu coplata serviciilor spitaliceşti – ba 5 sau 10 lei pe zi, ba 10 lei la externare, nici azi nu se ştie sigur; cu procentul de indexare a pensiilor – inflaţia peste 5% dar indexare cu numai 4%; ba creşte salariul minim de la 1 ianuarie 2013 la 800 lei, ba nu creşte decât în două etape în primul semestru etc.

Guvernul socialist (PNL nu are nici o relevanţă în ideologia USL) s-a speriat şi de mârâitul finanţei internaţionale care, prin vocea lui Erik de Vrijer, a cerut amânarea aplicării noului Cod de Procedură Civilă, prin care băncile sunt obligate să anuleze clauzele abuzive din contracte, cum a stabilit justiţia. @