MCV nu este doar despre noi şi Europa. MCV condiţionează indirect nu numai Schengen, ci şi fondurile europene şi investiţiile străine. MCV este în indirectă legătură cu buzunarul cetăţeanului. Fără MCV rezolvat nu vom avea investiţii directe şi fonduri europene, deci nici creştere economică, locuri de muncă şi profituri în companii. Fără acestea, guvernul va colecta şi mai puţine impozite şi va avea şi mai mari dificultăţi să-şi plătească obligaţiile, adică pensii şi salarii. MCV are şi legătură directă cu buzunarul nostru, nu numai indirectă, pentru că plăţile ilegale din economia neagră, corupţia, etc., se alimentează cu bani scoşi din circuitul legal, din buzunarul contribuabilului.

După cum era de aşteptat, Raportul MCV este folosit de centrele de putere în răfuieli politice interne. Fiecare tabără politică o atacă pe cealaltă, folosind ba argumente pertinente, ba procese de intenţie. Acuzaţii greşite sunt lansate spre autorii raportului, de parcă ei ne-ar fi adus corupţia în ţară. Rezultatul este o culpabilizare generală şi un blocaj mental. Această abordare nu va conduce la altceva decât la un blocaj instituţional şi la o deteriorare şi mai mare a credibilităţii noastre.

În intervenţia de faţă, încerc să avansez câteva soluţii.

Se impune angajarea unui dialog serios între putere şi opoziţie pe marginea conţinutului raportului. O masă rotundă cu uşile închise, în cadrul instituţional al Parlamentului, organizată de majoritate, la care să participe toate forţele politice din Parlament, ar fi binevenită. Pentru succesul demersului ar fi necesare două condiţii tehnice şi una politica: numărul restrâns de reprezentanţi, cunoaşterea intimă a MCV din partea acestora şi evitarea valorificării politice a Raportului în jocul intern. Scopul ar putea fi o declaraţie a Parlamentului, care să fundamenteze poziţia Guvernului şi a Ministerului