La şase ani de la aderare, României i se refuză drepturi considerate normale în Occident

Europa vrea egalitate doar în acte: României i se cer condiţii pe care statele mari din Occident nu le respectă. La şase ani de la aderarea ţării noastre la Uniunea Europeană (UE), aceasta se transformă tot mai mult într-o frână la adresa dezvoltării, pe măsură ce birocraţii de la Bruxelles impun condiţii dure în numele “pieţei unice”, însă când e vorba despre decizia de pe urma cărora România ar beneficia, se caută nod în papură.

De la liberalizarea preţurilor la electricitate şi gaze şi capitalizarea CEC până la ajutorul de stat acordat Oltchim sau legislaţia care ar proteja clienţii băncilor de abuzurile acestora, Europa a închis ochii atunci când statele vestice au acţionat similar, dar s-a zbârlit la autorităţile de la Bucureşti atunci când aceasta dorea să implementeze modele asemănătoare.

Privatizarea companiilor profitabile

În ultimii doi ani, aproape la fiecare vizită a delegaţiei Fondului Monetar Internaţional (FMI) şi Comisiei Europene (CE), reprezentanţii acestor instituţii au cerut privatizarea ultimelor trei distribuţii de energie rămase în proprietatea statului prin Electrica. Această cerinţă nu a fost niciodată explicată şi este cu atât mai ciudată, cu cât cele trei companii au fost tot timpul profitabile şi au derulat investiţii cot la cot cu distribuţiile privatizate. Privatizarea a rămas inclusă şi în ultima scrisoare de intenţie semnată zilele trecute, termenul fiind luna noiembrie a acestui an. Or, Italia, stat cu datorii publice şi deficite mai mari decât România, nu a fost forţată să îşi vândă acţiunile de la companiile de utilităţi, precum Enel sau Eni, deşi a fost ajutată constant de Banca Centrală Europeană (BCE). În Spania s-a demarat privatizarea parţială a loteriei, însă în 2011 aceasta a fost stopată din cauza c