de Gh. DOBRIN
03 februarie 2013 22:48
0 vizualizari
A-A+ Suntem în săptămâna a 32-a după Rusalii, numită a lui Zaheu, după eroul întâmplării relatate de Sf. Ev. Luca, în pericopa evanghelică a săptămânii (Lc. 19, 1-10).
Ni se spune că în drumul Său spre Ierusalim, Iisus a intrat în oraşul Ierihon, unde a fost întâmpinat de o mulţime de locuitori ai cetăţii. Între aceştia se afla şi mai marele vameşilor, Zaheu, care dorea să-L vadă. Însă, două piedici îi stăteau în cale, statura lui mică şi mulţimea mare de oameni din jurul lui Iisus. De aceea, pentru a-L putea vedea, se urcă într-un copac de pe marginea drumului pe unde avea să treacă. Cu toate că era foarte bogat, Zaheu era urât de popor pentru lăcomia lui. El se îmbogăţise repede şi în mod necinstit. Însă, această bogăţie nu-l mulţumea sufleteşte şi nu îi adusese fericirea mult dorită.
Simţea că omul este mai mult decât materie şi constatase din propria experienţă că fericirea nu vine din acumularea de bunuri materiale. De aceea, în sufletul lui se născuse dorinţa de schimbare, dar nu ştia cum. Auzind de Iisus din Nazaret, despre care aflase lucruri minunate şi că schimbase vieţile multor oameni, se urcă în copac, pentru a reuşi măcar să-L vadă. Credea că numai simpla vedere îi va face bine. Voia doar să-L vadă, nu îndrăznea mai mult, nu cerea mai mult, de fapt nici nu se aştepta la mai mult, ştiindu-se un mare păcătos. Însă, Dumnezeu care cunoaşte gândurile şi sufletele oamenilor îi va face o mare surpriză. Şi aceasta pentru că Dumnezeu oferă, întotdeauna, o nouă şansă celor care-L caută pe El, iar cei care-L întâlnesc pe El simt cum Dumnezeu le schimbă viaţa.
Trecând pe cale, Mântuitorul era atent la mulţimile care îi ieşiseră în întâmpinare, atât la cei de aproape, cât şi la cei de departe. Privind spre Zaheu, Iisus nu a văzut în el doar un om mic de statură, curios, urcat într-
