-AA+A

Licuriciul fără sclipici şi păpuşile gonflabile Observ că de fiecare dată când lucrurile încep să pută în jurul unora sau altora, se caută vinovaţi de serviciu. De fiecare dată, când comoditatea unora sau altora e agresată de diferite evenimente, apar detractorii, iar isteria ipocrită a lacrimei pe unsuroşi obraji îşi face apariţia ca o fantomă la un castel. Cam aşa ceva s-a întâmplat şi în cazul dramei de la Năsăud şi, care, în fond e drama tuturor orăşelelor de provincie, a locurilor comune, a acelor spaţii unde viaţa şi moartea se întâlnesc zilnic.

Nu vreau să vorbesc despre ceea ce s-a mai întâmplat, o spun, chiar dacă unii se vor ofusca – demisia unui om nu rezolvă problema de la spitalul din „oraşul academicienilor” , suna cam eufemistic, de fapt nu rezolvă nimic, dar, am simţit în aceste zile cum unii au ridicat piatra şi au dat după presă, această presă de care, acum, nu mai are nimeni nevoie. Nu cred că trebuie să o spun ipocriţilor de serviciu că presa e oglinda acestei societăţi, nimic mai mult, iar dacă imaginile care le văd sunt diforme, atunci, o parte din vină le aparţine.

Sunt de acord cu faptul că unii au intrat cu bocancii în sufletele altora, că, de multe ori, se scrie prost, că nu bine aia, nu e roz cealaltă, că emisiunea aia îi varză, dar, hm, atunci când aveţi probleme şi durerea e prezentă în sufletele voastre ipocrite, sunaţi, repede la presă. Întrebaţi, aşa de sanchi, întrebaţi un jurnalist cât câştigă într-o lună de zile, aşa, fiţi şi voi curioşi, iar răspunsul dacă va fi unul sincer, vă va şoca. Nu putem fi toţi producători generali la televiziuni centrale, aşa cum medicii de la Năsăud, nu pot fi toţi directori la Elias. Cineva trebuie să facă presă şi în Bistriţa şi medicină în Năsăud. Nici măcar nu am pretenţia că aş avea dreptate, că lucrurile se vor rezolva, iar de mâine ipocriţii şi ipocritele nu vor mai da d