Partea de nord a Moldovei este cunoscută sub denumirea de Bucovina, dar destul de puţini oameni ştiu cum s-a ajuns aici, mai ales că pe vremea lui Ştefan cel Mare ţinutul era cunoscut ca Ţara de Sus.
Bucovina este un ţinut destul de mic de pe actualul teritoriu al României şi se referă la partea de nord a Moldovei, sau Ţara de Sus, cum era denumită în perioada medievală.
Mai exact, este vorba de o parte a judeţului Suceava, restul ţinutului cunoscut sub denumirea de Bucovina aflându-se pe teritoriul Ucrainei.
Ţinutul a primit această denumire din partea habsburgilor, încă înainte de anexarea din 1775. În traducere, din germană, Bukow Land înseamnă Ţara Fagilor.
Ulterior, prin românizare s-a ajuns ca ţinutul să capete numele cunoscut şi astăzi, respectiv Bucovina. Denumirea a fost dată de austrieci deoarece în acest ţinut erau foarte multe păduri, în special de fag, ceea ce i-a impresionat pe reprezentanţii imperiali de la Viena.
Partea din Bucovina aflată acum pe teritoriul României reprezintă doar o parte a ducatului pe care Imperiul Habsburgic l-a anexat acum mai bine de 235 de ani.
La finalul Primului Război Mondial, pe 28 noiembrie 1918, reprezentanţii din Bucovina au votat pentru unirea cu România. Nu a fost să fie decât o unire vremelnică, pentru că după Dictatul de la Viena, o parte a acestui teritoriu, Bucovina de Nord, a fost anexată URSS-ului.
A revenit pentru o scurtă perioadă în graniţele României, dar la finalul celui de-Al Doilea Război Mondial a rămas definitiv la sovietici. După scindarea URSS, Bucovina de Nord şi cel mai important oraş al Bucovinei, Cernăuţi, a intrat în administrarea Ucrainei, acolo unde se află şi în prezent.
Practic, „Ţara Fagilor” din România de astăzi este doar o parte din ceea ce au preluat austriecii în 1775 şi pe care au denumit-o Bukowina.
