Cum aminteam acum vreo 2-3 săptămâni, şefului de la CEO îi va fi greu al dracului să lămurească problema mult trâmbiţatului CCM. Pe de-o parte, credem că Laurenţiu Ciurel chiar vrea să îi fie bine societăţii pe care o păstoreşte – este monitorizat de FMI şi restul şmecherilor de la Centru (prietenii României jubilează în aşteptarea acaparării acestui mamut economic), fiind supus constant şi pe termen lung unor presiuni externe şi interne foarte mari. Pe lângă asta, există prevederi foarte clare legate de atingerea performanţei în cadrul mutantului din energia românească – aşa că omul este direct interesat să meargă ca uns angrenajul.

Pe de altă parte, suntem absolut convinşi: celor mai mulţi şefi şi şefuţi de sindicate din CEO nu le convin multe, foarte multe dintre prevederile CCM-ului prezentat de administraţie. De ce? Păi întrebaţi-vă doar dacă dumneavoastră aţi da gâsca de vă scoate la iveală nişte ouă de aur. Dacă acceptă propunerea lui Ciurel&Co., trepăduşii cu atribuţiuni sindicaliste pierd multe facilităţi: de la telefoane şi maşini de serviciu, până la procentul din fondul de salarii sau dreptul de a fi acţionari la firme care „dezvoltă” afaceri cu acest complex energetic. Cam aiurea pentru stimabilii din sindicate şi pentru bunăstarea lor, nu? Când te gândeşti că rolul unui sindicat este de a apăra angajatul de „poftele şi dorinţele” financiare ale angajatorului… La noi, cam ca prin ţările Americii Latine, unde, pentru 2-3 dolari (tot SUA, bat-o vina!) în plus, liderul de sindicat îţi ia el glanda, sub privirea protectoare a patronului.

La finalul lunii ianuarie se preconizase a se finaliza negocierea CCM-ului. Pe ultima sută de metri, administraţia CEO a anunţat o altă amânare privind contractul. De ce? Pentru că organizaţiile sindicale s-au trezit acum, la finalul negocierilor, că vor fi văduvite de… numărul de zile de concediu. Dacă nu ar