Munca în legumicultură începe din luna ianuarie şi se termină târziu în noiembrie. Muncesc din greu mai ales cei care au solarii şi care vor să scoată pentru prima dată legume pe piaţă la sfârşitul lunii mai, începutul lunii iunie. Deja sub foliile întinse pe hectare întregi, încălzite cu sobe de rumeguş, au început să răsară firav primele fire de răsaduri de roşii şi ardei pe care mai apoi le vor planta în alte solarii din care vor scoate prima producţie din acest an. „Dintr-un butoi de tablă facem soba de rumeguş. Dedesubt punem burlane, iar deasupra masa de semănat. Aici cresc firele de răsad pe care mai apoi le repicăm, adică le punem la borcane de plastic şi le lăsăm să se dezvolte. În aprilie le punem în solarul mare. Prima producţie o scoatem în lunile mai, iunie. Nu mai este trufanda că pe piaţă acum se găsesc de toate. Poate suntem şi noi pretenţioşi, vrem să mâncăm sofisticat. Dacă vrem legume autohtone, găsim pe piaţă rădăcinoasele”, spune Constantin Drilea, legumicultor din comuna Garoafa.

Are 64 de ani şi de când se ştie a lucrat în legumicultură. Aceasta este principala sursă de venit a familiei, la care se mai adaugă salariul soţiei pentru că altfel nu s-ar descurca. Este muncă non stop de acum şi până la Sfântul Nicolae. „Anul trecut a fost o toamnă lungă şi ultimii ardei i-am cules de pe câmp abia de Sfântul Nicolae. Chiar dacă a fost producţie bună, preţurile au fost mici. 1,7 lei gogoşarul este puţin. Investiţiile noastre sunt foarte mari. Un metru pătrat de solar costă foarte mult, aproape 2 milioane de lei vechi. Numai pe sămânţă am dat 32 de milioane lei vechi”, afirmă Constantin Drilea.

Legumicultura nu mai este ce era odată. Îţi trebuie pe lângă muncă şi resurse şi fler. „Acum nu mai este de ajuns să fii doar legumicultor. Trebuie să fii şi agronom, meteorolog, comerciant şi pe deasupra să ai şi fler pentru că altfel nu reuşeş