Prastasul Mitropolitului Bartolomeu, la doi ani de la plecarea acestuia, a fost un prilej pentru sutele de credincioşi să-şi aducă aminte de cel care a transformat Clujul în capitala religioasă a Ardealului şi de cea mai de preţ moştenire lăsată de duhovnic: cuvintele sale de înţelepciune.

Catedrala Mitropolitană din Cluj a fost neîncăpătoare, duminică, la slujba de parastas ocazionată de trecerea a doi ani de la moartea ÎPS Bartolomeu Ananina, Mitropolitul Clujului. Peste o sută de persoane au fost nevoite să asculte de afară cuvintele mitropolitului Andrei Andreicuţ. La final, credincioşii au primit colaci şi vin fiert. Clujenii şi-au adus aminte cu respect de acela care a fost poreclit “Leul Ardealului”. Pe lângă transformarea Clujului în centru religios al Ardealului, prin înfiinţarea Mitropoliei Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, Bartolomeu a lăsat credincioşilor o adevărată comoară - predicile şi rugaciunile sale. “Ceea ce a făcut el pentru oraşul acesta, pentru ţara aceasta nu va mai face nimeni”, a spus cu ochii în lacrimi, o pensionară la ieşirea de la slujbă.

Singura rugăciune a lui Bartolomeu

Credincioşii prezenţi şi-au amintit de vorbele lui Bartolomeu care spunea că de-a lungul vieţii mele a avut o singură rugăciune: „Viaţa mea a fost, cel puţin în primele trei sferturi, foarte zbuciumată şi nu o dată, nu de două ori, nu de trei ori, m-am simţit în imediata vecinătate a morţii, datorită suferinţelor şi primejdiilor prin care am trecut. Nu am chemat niciodată moartea, dar nici nu m-am temut de ea. Am avut o singură rugăciune către Dumnezeu: Doamne, dacă Tu crezi că mai poţi face ceva cu mine şi dacă Tu crezi că eu mai sunt de trebuinţă pentru Biserica mea, pentru neamul meu şi pentru semenii mei, atunci Tu ai să mă salvezi, ai să mă laşi în viaţă şi nu mă vei lăsa să fiu ucis, nici de foame, nici de sete, n