România, aşa cum o cunoaştem acum, este compusă din nouă regiuni istorice. După lupte de secole, purtate pentru autonomia fiecărei regiuni şi pentru mândria locală, cele nouă mici state se unesc în 1919 şi formează România Mare, un vis mocnit timp de sute de ani.
Fiecare teritoriu istoric al României are povestea şi actorii lui, însă toate au în comun dorinţa, coagulată de-a lungul secolelor, de a face parte dintr-o singură ţară, unită sub cupola României Mari.
Corespondenţii „Adevărul”, au adunat poveştile fiecărei regiuni şi explică de unde vin numele acestora dar şi momentele cheie din istoria lor.
Complexitatea Banatului este mult prea mare pentru a vorbi despre această regiune într-un singur articol, chiar şi atunci când îţi doreşti să prezinţi etimologia numelui ei. Zeci, sute de scriitori, istorici, oficiali sau călători au povestit mereu despre o regiune fabulousă, aflată la graniţa dintre Occident şi Orient, mereu o zonă purtătoare de cultură şi civilizaţie europeană.
În ceea ce priveşte zona estică a României, istoricii nu au nici un dubiu. Numele de Dobrogea vine de la conducătorul bulgar Dobrotici, fiul boierului Balica, primul conducător care şi-a declarat independenţa faţă de Imperiul Bizantin. Acest lucru face ca zona Dobrogei să fie una dintre primele spaţii autonome de pe teritoriul României.
Despre originea numelui de Ardeal, istoricii spun că este încă una controversată. Deşi există o părere dominantă care spune că termenul care stă în spatele acestui cuvânt este Erdély, care se traduce prin „peste pădure”, unii istorici afirmă că numele ar fi defapt o veche rădăcină indoeuropeană, "ard-", aflată în unele toponime tradiţionale, cum ar fi numele Munţilor Ardeni (din regiunea franco-belgiană).
Maramureşul este una din regiunile României cu o etimologie vastă. Nici până astăzi istoricii nu pot să spună cu exactitate
