“Iubeam acest simbol al ochiului”
Iuliu Maniu se stingea din viaţă în puşcăria comunistă de la Sighet pe 5 februarie, 1953. La 60 de ani distanţă, preşedintele PNŢ-CD Mureş şi preşedintele Fundaţiei Culturale „Vasile Netea”, Dimitrie Poptâmaş, l-a readus în memorie pe unul din cei mai importanţi oameni politici români dintre cele două războaie mondiale, victimă a stăpânirii comuniste instaurate în 1947.
Reporter : Cum l-aţi descoperit pe Iuliu Maniu ?
Dimitrie Poptămaş: În copilărie, când au fost acele alegeri furate de comunişti în 1946. Aveam atunci 8 ani, eram într-un sat de pe Câmpie, Moişa, cu o comunitate destul de mică, un sătuc, în care se trăia cu adevărat o gândire politică. Acei oameni simpli înţelegeau sensul evenimentelor şi ştiau că ne îndreptăm spre prăbuşire. În 1946 moişenii noştri au votat la Ceuaşu, câţiva fiind suspectaţi, observaţi şi îmbrânciţi. Nu vă spun cum s-a organizatcampaniaîn satul meu, noi copii vedeam pe toate pălanturile lipite afişele, erau ochiul şi soarele. Noi toţi ştiam că soarele e rău, şi ochiul este bun, ochiul este a lui Iuliu Maniu şi el trebuie votat de toată lumea. Deşi au fost denaturate acele alegeri, acolo s-a votat cu ochiul. Am trăit acele evenimente la 8 ani, şi atunci pot spune că ne-am format o părere. Nu ştiu de ce, dar iubeam acest simbol al ochiului. A fost un prim pas, o părere despre cine sunt cei buni şi cine sunt cei răi. După alegeri nu a durat mult până au început arestările, cazul de la Tămădău şi arestarea fruntaşilor ţărănişti a continuat cu procesul lor din 1947.
Rep.: Ce momente v-au marcat atunci ?
D. P.: Erau câţiva oameni în sat care erau avizaţi care urmăreau acele evenimente. Îmi aduc aminte de un tânăr care a plecat din acel sătuc spre Cluj pentru a urma o facultate. Şi-a pregătit geamantanul şi îmi amintesc că a pus două tablouri în geamantan cu Regele Mihai I. În
