In Ulita Mare, nu departe de Curtea Domneasca, se inalta si biserica Trei Ierarhi. Inconjurata de ziduri groase a fost construita intre anii 1635 - 1639 de mesteri pusi de Vasile Lupu.
La vremea aceea, Ulita Mare abia se infiripase, capitala intinzandu-se atunci cam pana prin Piata Unirii de astazi. Devenise mai importanta abia dupa mutarea resedintei domnesti la Iasi, pe ea intizandu-se case boieresti si ale inaltilor dregatori domnesti, motiv pentru care se si chema Ulita Boierilor.
La inceput, curtile lor, aidoma conacelor de la mosii, erau imprejmuite cu garduri de nuiele impletite sau din scanduri, prin ograzi largi si bogate aciuandu-se pomi, gradini cu legume, hambare, cosere, ocoluri pentru animale, stoguri de fan, poiate pentru pasari, suri, grajduri, si strohurile nelipste din fata lor.
In peisajul acesta aproape rural, se ridica Biserica Trei Ierarhi, iar apoi aceea Catolica ori Biserica Alba, toate inconjurate de cimitire.
Ulitele principale erau podite mai de mult cu scanduri groase de stejar, sau "lobde de lemn asezate de-a curmezisul", fapt pentru care un document de prin 1653, pomenind de Ulita Veche (Costache Negri de astazi), ii spunea Podul Vechi. Podistele acestea lungi si puturoase (caci pe sub ele se aflau balti si necuratenii putrezite), le vazuse si calatorul turc Evlia Celebi, prin 1659 si alti vizitatori de mai tarziu prin capitala Moldovei.
Ctitorul bisericii, destoinic domnitor, gospodaros, cu mila de popor, o dorea fara seaman si pe langa casa egumenului si chiliile manastiresti ii harazea si un palat cu trapeza gotica, ce avea sa-i serveasca drept curte domneasca.
Tot extriorul bisericii fusese imbracat in dantelarie din piatra sculptata, cu brauri deosebite si aurite ce uimeau pe toti vizitatorii impresionati de frumusetea, migala sculpturilor si stralucirea ce i-o
