31. Pe 14 decembrie 2012 s-a întâlnit Comitetul Director al Uniunii Scriitorilor din România. Preşedintele acestei uniuni, cea mai închisă, restrictivă şi elitistă uniune din câte există în România, domnul Nicolae Manolescu, a informat şi despre: 1. „criza prin care trece Uniunea”; 2. „falimentul firmei care deţinea Cazinoul de la Casa Vernescu”; 3. „situaţia financiară execrabilă a revistelor USR”; 4. „situaţia nu tocmai bună a Casei de la Neptun” etc. Atât să fie şi tot se deduce managementul defectuos al preşedintelui USR care ar implica automat demisia acestuia. Dar nu s-a întâmplat aşa. Mai mult, s-a propus „eliminarea din statutul USR a prevederii ca un membru al USR să poată candida numai pentru două mandate de preşedinte”. Normal că toţi au aprobat, astfel că domnul Manolescu are toate şansele să-l întreacă pe Ceauşescu în ani de „domnie”. Eu merg şi gândesc mai departe. Cum ştim că Băsescu îi „citeşte” cu consecvenţă pe Cărtărescu, Patapievici, Liiceanu şi Manolescu, va propune şi el amendamentul pentru posibilitatea infinită de a candida la preşedinţia României.
Fiindcă mintea celor de la USR n-a fost în stare să-şi menţină financiar Uniunea, domnul Manolescu a propus o metodă de salvare pe pielea altora, enunţând următoarea soluţie: „s-au făcut demersuri pentru preluarea unora dintre revistele USR în finanţarea consiliilor judeţene, locale sau de primăriile oraşelor unde funcţionează”. Adică… vor să fie susţinuţi tocmai de către cei pe care scriitorii naţiei noastre îi beştelesc cum le trece prin cap. Adică… pe banii unor contribuabili ca mine, ca tine, ca noi, ca voi… să-i scoatem pe eminenţele lor din nevoi. Adică…
S-au făcut şi primiri de noi membri în USR, 112 la nivel naţional. Din Botoşani doar unul, Cristina Prisăcaru Şoptelea. Fără a minimaliza opera doamnei Şoptelea, operă pe care o cunosc şi o apreciez, şi
