Despre meciul României din Cupa Davis şi încurcatele fire ale tenisului românesc.

Allez! Un strigăt gutural, cu un „e" prelung, înconjoară sala „Horia Demian" şi provoacă zâmbete în lanţ. Nielsen tocmai se pregăteşte să servească. Danezul are simţul umorului şi nu-i cere arbitrului de scaun să intervină. Cu beţele de la tobă în mâini, „Hiena" rânjeşte satisfăcut, i-a ieşit poanta şi încă de mai multe ori. Doar că nu a fost prea politicos într-un sport ale cărui atribute sunt respectul şi fair-play-ul. Altfel, galeria studenţilor, îmbrăcată în galben, a încurajat în permanenţă echipa României de Cupa Davis în meciul cu Danemarca, din primul tur al Grupei I din Zona Euro-Africană, câştigat de „tricolori" cu 5-0 la general. Publicul a fost civilizat, avizat şi sufletist. Doar câteva telefoane mobile i-au deranjat pe jucători. Numai sâmbătă sala a fost aproape plină la întâlnirea cu Horia Tecău, vineri şi duminică au rămas multe scaune goale. Chiar dacă bugetul partidei, de circa 100.000 de euro, nu e mic, organizatorii ar fi putut să le ofere invitaţii copiilor de la şcolile de tenis sau să vândă şi bilete cu reducere pentru elevi. Şi promovarea sportului e importantă, îţi asigură fermentul pentru performanţă.

Am remarcat serviciul foarte bun al lui Marius Copil, reverul lui Adrian Ungur, passingurile lui Mergea şi consistenţa jocului lui Tecău. Ai noştri sunt temperamentali, trăiesc intens disputele, mai ales Copil, care nu ezita să se autotaxeze cu voce tare: „Nu greşi, mă, boule!". Deşi Ciprian Porumb îşi avertizase sportivii că Martin Pedersen, danezul nedectat de radarul ATP, e capabil să producă o surpriză, Adrian Ungur era cât pe ce să fie învins de aplombul roşcovanului ce semăna cu Jim Courier. Nerodat în turnee importante, Pedersen s-a încălzit mai greu şi a reuşit să împingă partida în decisiv. În ultimul set, Ungur a trecut şi peste o acciden