de D.M. GAFTONEANU
Parodie-pamflet, prozopoem satiric din grupajul “Trilogia siderală”, in memoriam Giuseppe Fortunino Francesco Verdi (n. 10 octombrie 1813, Le Roncole - d. 27 ianuarie 1901, Milano),
compozitor italian de operă.
…“Muzica este liniștea dintre notele muzicale.” (Claude Debussy)
…Drumul soarelui răsare către tainicul apus…
…Îmbarcaţi pe un Titanic cu bilet doar pentru dus,
Ce grăbit ne poartă timpul spre un Hades cu tenebre…
Pasageri suntem cu toţii printre amintiri celebre,
Traiectorii sinuoase, unduiri contradictorii
Dintr-un Panteon de stele, astre cu parfum de glorii…
Mă opresc numai la una, cu profil total aparte,
Într-un număr de magie… Călător ajuns departe.
…Il signor Giussepe Verdi, un titan, legendă vie.
Muzicii de calitate, eminenţă cenuşie.
Un gigant, colos din Rhodos, cine l-ar putea cuprinde
Într-o pagină de carte? Nimeni n-ar putea pretinde...
...Motivaţii sau imbolduri? Sincer, nu vă pot răspunde!
...Legături comune, oare? Nu l-am cunoscut... de unde?
Sunt nepotrivit, se ştie, însă, totuşi, o voi face...
Prefăcându-mă cuminte… poate sunt lăsat în pace (!)
Mă disimulez în rolul... spectatorului discret,
Creionându-i “universul” şi crochiul de portret…
Ca să fiu în ton cu titlul, arborez o mină tristă...
«Opera», în scurte rânduri, o voi trece în revistă.
...”Rigoletto”... “Trubadurul”... “Traviata”... ritualuri
De prin suduri însorite cu Sicilia în valuri,
"Trilogia populară" şi o... toacă de vecernii,
“Cele patru piese sacre”, cap... afiş în pragul iernii!
…„O zi… lipsă!… de domnie”. Critic punct de carieră.
…“Messa”, recviem artistic... un concert în premieră.
…Scena Scalei din Milano… Contele Oberto, “sfântul”...
..
