“Esspreso” de ieri a starnit multa patima. Era normal. Au fost cititori care mi-au dat dreptate, dupa cum au fost si adversari pe masura. Am folosit un ton care nu mi-e familiar sau, hai sa spunem, de care as fi vrut sa ma indepartez cu trecerea anilor. Dar revolta m-a atatat.
Uneori, noi, cei care traim de atatia ani in lumea asta nebuna a presei, poate sarim calul. Am intalnit multe cazuri de colegi mai revoltati decat era cazul. De-o parte si de alta a baricadei. Dar trebuie sa ramanem asa. Pare ca doar revolta ne-a mai ramas. Uneori, nici ea…
Intram, incet-incet, asa cum spunea si colegul meu Adrian Halpert, intr-o perioada in care presa revoltata va fi adusa la tacere bucata cu bucata. Ca pe vremea lui Adrian Nastase, desigur, cu armele specificice anului 2013. Iar revolta va fi doar arma celor care vor face din presa un instrument de propaganda la cheremul puterii.
De altfel, Victor Ponta nu s-a sfiit sa puna stampila pe “Evenimentul zilei” drept acea parte a presei care face presiuni impotriva justitiei libere. Ca la nebuni, nu?! Oamenii astia au si ambitia, si determinarea si chiar si mijloacele de a ne convinge ca albul e negru si negrul e alb. Si o vor face. Iar Romania se va intoarce acolo unde ii este locul. Ceilalti, care nu se vor impaca natural cu noua ordine politico-economica vor avea sansa emigrarii. Urmariti cifrele!
Sa revenim. Daca plecam de la prezumtia onestitatii opiniei (personal, nu am nimic de castigat si nimic de pierdut taxand lipsa de tact si de omenie a lui Claudiu Saftoiu), sustinatorii actualului Imparat din Calea Dorobanti pot fi grupati in doua categorii: 1 – oameni care au avut sansa de a nu se afla pe listele terorii sau care sunt prieteni cu cei ramasi ca salariati in catastifele actuale ale TVR 2 – persoane care cred sincer ca Saftoiu a picat ca un Mesia in TVR pentru a salva ce a mai ramas de salvat din
