Printr-o stranie coincidenţă, exact în 28 iunie 1883, ziua în care avea să fie pus în cămaşă de forţă de către „prietenii” săi, Mihai Eminescu publicase ultimul său articol din „Timpul”, în care marele nostru gazetar vorbeşte despre libertatea presei şi dorinţa Puterii politice discreţionare de a o subjuga („Singurul lucru asupra căruia n-a putut încă triumfa a rămas numai presa”). Potrivit obiceiului vremii, ziarele se datau cu ziua următoare apariţiei.

Reproducem acest ultim articol al lui Eminescu din „Timpul” cu sentimentul că el reprezintă un adevărat testament pentru toate generaţiile de jurnalişti, dar şi pentru a-l pune în contextul recomandărilor recente din Raportul MCV asupra României referitoare la „îngrădirea” libertăţii presei.

Victoria în alegeri, îngenunchierea naţiunii înaintea puterii uzurpatoare, deşteaptă şi apetituri tiranice, printre care pretenţiunea, mai-nainte de toate, de a fi aprobat şi aplaudat uzurpatorul în faptele sale, pe toate căile.

E logic într-adevăr ca, după un câştig să se urmărească un altul, şi în fine tot, spre deplina satisfacţiune a acaparatorului.

Regimul dobândise darea din mână şi chiar din picioare, a celor ce poartă numele de mandatari ai naţiunii; astfel dispune el la discreţiune de toată puterea în stat, făcând ori şi ce vrea fără a fi controlat şi nu se gândeşte decât la mijlocul de a se întări în această situaţie de desfătare şi răsfăţ.

Singurul lucru asupra căruia n-a putut încă triumfa a rămas numai presa, şi aceasta se consideră, credem, de către regim, cu atât mai nesuferită, cu cât el, în exerciţiul puterii discreţionare, a trebuit să devină năzuros, adică supărăcios din lucru de nimic.

Ziarul „Timpul”, din 29 iunie 1883, cu ultimul articol publicat de Eminescu despre libertatea presei. Foto: Roncea.ro

Presa, pentru omnipotentul nostru regim