Nu stiu daca ati citit, pe site-ul ZiuaNews, interviul acordat de Irina Jianu, in 31 ianuarie, in care explica, printre altele, de ce a renuntat la contestatia in anulare in dosarul „Trofeul Calitatii”. La finalul interviului ea subliniaza de ce nu a existat vreun prejudiciu pentru ISC:
„Aici este vorba de un prejudiciu adus statului, prejudiciu care nu exista. Si ma apuca nervii, eu am gasit inspectoratul ala la pamant, nu aveau bani de salarii, imprumutau dintr-un inspectorat in altul, era o harababura. Nimeni de acolo nu sta in inchisoare. Am transformat inpectoratul in institutie, au avut bani, au avut si salarii, cand am plecat eu am lasat 270 de miliarde in conturi. Aveam bani in inspectorat sa organizez trofeul, aveam bani, dar de ce sa cheltui? Mai ales ca eu nu aveam voie sa incasez. Eu sunt in inchisoare ca nu am vrut sa cheltuiesc! Eu aveam voie sa organizez si sa cheltuiesc bani, dar nu sa incasez! Prejudiciul in documentele contabile este zero, dar spune Ionut Matei ca prejudiciul nu e ce am cheltuit, ci ce nu am incasat! Eu nu puteam sa incasez!”
Vreau sa mai precizez ceva, in legatura cu atitudinea ISC in ceea ce priveste prejudiciul si constituirea sa ca „parte civila”. Initial, „stimulati” de procurorii DNA, cei din conducerea ISC au anuntat ca intentioneaza sa se constituie „parte civila”. Cand au vazut, ulterior, in 2009, ca nu exista prejudiciu in documente contabile, au revenit asupra acestei pozitii. Cand a inceput procesul, au anuntat ca se constituie „parte civila”. Adrian Grajdan „a recuperat” documentele din 2009 si, pe baza lor, a comunicat ca nu exista temeiuri ca ISC sa fie „parte civila”. A urmat scandalul cunoscut si ISC s-a constituit, din nou, „parte civila”.
Pentru cei care nu cunosc aspectele juridice, subliniez insa ca faptul constituirii sau nu a ISC, ca parte civila, nu avea nici un efect in ceea ce priveste s
