Pe 1 februarie s-au împlinit 300 de ani de la kalabalâkul de la Varniţa, prin intermediul căruia regelui Suediei Carol al Xll-lea, care a stat pe meleagurile noastre timp de trei ani, i s-a dat de înţeles să plece.

„Dacă în Suedia pronunţi cuvântul calabalâc, este mult mai uşor să discuţi chestiuni diplomatice“, spune viceministrul de Externe Natalia Gherman, fostă ambasadoare la Stockholm. Turcismul a intrat în istoria şi cultura suedeză, la fel ca şi sarmalele noastre. Istoria acestui episod începe în 1700, când regele Carol al XII-lea a întrat în Marele Război al Nordului împotriva Rusiei, Saxoniei şi Danemarcei-Norvegiei, ţări care au creat o coaliţie împotriva Suediei. Suedezii au câştigat câteva bătălii importante în Polonia, Ţările Baltice şi Rusia, dar au suferit şi înfângeri. În primăvara lui 1709, armata suedeză a fost distrusă la Poltava, iar regele Carol al XII-lea, rănit la picior, a fost forţat să se retragă la Tighina, la acea vreme raiaua turcească Bender.

„Regele era însoţit de aproximativ 1.000 de suedezi şi câteva mii de cazaci conduşi de hatmanul Ivan Mazepa“, susţine Elena Ploşniţă, doctor în ştiinţe istorice. În 1711, în urma unor innundaţii, Carol al Xll-lea îşi mută tabăra pe un deal din Varniţa, numit ulterior Dealul Suedezilor, unde va rămâne până la ambuscada din 1 februarie 1713.

„Oraşul lui Carol“ de la Varniţa

Aici Carol al XII-lea a locuit într-o clădire din cărămidă, ce avea un etaj, botezat „Palatul Regal“ sau „Casa Regelui“. „Clădirea avea câteva săli mari şi douăsprezece odăi mai mici. Una era folosită în calitate de biserică. În dormitorul Regelui era un cămin, un pat pliant simplu, o masă şi unul sau două scaune. Ulterior, în apropiere au fost construite o cancelarie, grajduri, acareturi, o cazarmă pentru ostaşi şi alte clădiri. Tabăra s-a transformat într-o comună ce uneori era numită Carlopolis (oraşul l