Dependenţa de TV şi cea de internet au ajuns să ne înghită aproape tot timpul liber. Prima rămâne greu de ucis, deşi a doua e susţinută de mai multe atuuri: posibilitatea de selecţie, varietate, mobilitate.

Ce face tot omul când ajunge acasă de la serviciu, de la şcoală, de aiurea... Dă drumul la televizor. Nici măcar nu trebuie să fie ceva „de văzut“, de multe ori fondul sonor este suficient. Românii au avut dintotdeauna o relaţie strânsă cu televizorul şi programele TV, începând cu Dallas-ul anilor ’80 care golea străzile, apoi cu sclava Isaura şi „urmaşele“ ei din telenovele, iar acum cu talk-show-urile politice, concursurile şi filmele „cu bătăi“.

În ciuda „ofensivei“ puternice a internetului, românii preferă în continuare televizorul. De fapt, ultimile statistici arată că românii au devenit dependenţi de TV – 83% din ei se uită zilnic. În funcţie de instituţia care a realizat cercetarea, Eurodata, Mercury Research sau IRES, timpul mediu pe care-l petrece zilnic un român în faţa televizorului variază de la 4 ore şi 17 minute la 6 ore şi 16 minute. Însă toate aceste instituţii sunt de acord într-o privinţă: minutele alocate în fiecare zi programelor TV s-au înmulţit de la an la an. Explicând cauzele dependenţei de televizor, fizicianul şi teologul Virgiliu Gheorghe, autorul volumului „Efectele televiziunii asupra minţii umane“ (Editura Evanghelismos, 2005), vorbeşte despre „efectul hipnotic al televiziunii“. Mai exact, „atunci când privim la televizor suntem decuplaţi de la lumea înconjurătoare. Este o evadare din cotidian“.

„Nici nu-mi pot imagina viaţa fără televizor. Am calculator conectat la internet, am smartphone, dar n-aş rezista nicio zi fără TV. Cât timp sunt acasă, aparatul merge întruna. Mă uit la el în timp ce mănânc, îl ascult în timp ce-mi fac de lucru prin casă, iar noaptea îl folosesc în rol de somnifer. Cu smartph