Preot loan ŞTEFĂNESCU

Meditând la drumul de jertfă exemplară a lui Hristos în timpul activităţii pământeşti şi la cuvintele pe care El le-a rostit, înţelegem că, pentru a urca în zona harului şi comunicării cu Dumnezeu în această viaţă, este necesară calea crucii, pe care a mers şi lisus pe pământ.

De aceea, respectând libertatea şi voinţa fiecăruia, Fiul lui Dumnezeu cere celui ce vrea să-L urmeze, în primul rând, lepădarea de sine, a omului fals, pervertit, adică a răului interior în schimbarea, convertirea, transfigurarea eului său pământesc în unul curat, nepătat spiritual, plivit de orice neghină sau buruieni ale pământului şi cultivat cu un cuget curat, blând, împăcat cu sine şi cu Dumnezeu. Este una din condiţiile cele mai grele, fiindcă pe lângă descoperirea şi cunoaşterea de sine, a desluşirii tainei persoanei, se declanşează războiul nevăzut dintre idealul crucii şi universul murdar al gândurilor, al instinctelor şi al ispitelor de tot felul.

Procesul purificării şi luminării fiinţei noastre se realizează prin arhitectul trupului nostru care este sufletul, scânteia divină, conştientă şi râvni-toare spre desăvârşire, spre care ne cheamă pe toţi Dumnezeu. Urmând exemplul lui Hristos, al ucenicilor Săi şi al Sfinţilor, mulţi credincioşi luptă pentru suflet; ei s-au înscris în urcuşul crucii şi mărturisirii personale, drum firesc şi normal, dar care presupune multe jertfe şi eforturi fizice, sufleteşti şi morale.

Din mărturisirile marilor personalităţi care şi-au consemnat părerile lor în urma realităţilor aducătoare de durere, dar şi din observaţiile noastre faţă de diversitatea nemulţumirilor, sau numeroaselor situaţii nefericite, se pot vedea şi aprecia mult feluritele suferinţe, tot mai crescânde parcă în societatea noastră; de aici apare şi desluşirea, înţelegerea sensului vieţii de creştin, care poate fi generator de credinţă, de m