Mai mulți jurnaliști, unii dintre ei inteligenți și citiți, alții cum e Cartianu, trăiesc o dramă: presa îi prostește pe oameni. Drama sta, hai, c-ar duce-o pe picioare, dar dacă dai cu unghia, sub zgaibă e o dramă și mai profundă: proștii sînt prostiți acum cu lucruri rele, iar nu cu lucruri bune, cum o făceau ei. Păi, una e să-i prostești cu democrație și stat de drept, și alta cu Varan și Securitate. Raportul MCV pe Justiție, mai exact pe justiția făcută în presă, iată, a venit să le dea dreptate.
Dan Tapalagă sau Mircea Marian au considerat că fac jurnalism cînd poștașul electronic le aducea stenograme și dosare de la DNA și Parchet sau cînd o parte a presei era finanțată cu bani de la partid (aceeași care e finanțată și acum), pentru că era într-un scop bun, nobil, era pentru democrație și stat de drept: oamenii trebuie să cunoască răul, să-l vadă, să-l recunoască. Ăștia-s ăia răii, corupții, iată probele de la dosar, iată stenogramele și ascultările. Ce mai contează cum ajung ele în presă și cum sînt folosite. Prostimea e informată. Contează mai puțin deci, fiind vorba de binele țării și, of, viitorul copiilor noștri, dacă se încalcă legea, dacă pentru o vreme, pînă se așează lucrurile pe calea europeană, jurnalismul nu e jurnalism, iar procurorul nu e tocmai procuror, ci un colaborator al fostei majorități. Colaboratorul fostei Securități a făcut și face același lucru la Antena3, cu o singură deosebire: e în slujba răului.
Cînd domnul Morar a vorbit la televizor prostindu-i pe oameni cu 1,5 milioane fraudă la Referendum, prostirea era bună, așa că jurnaliștii citiți, documentați, sau alții, cum e Cartianu, ai democrației, și-au ținut ciocul. La fel au făcut-o și cînd stenogramele periate de Codruța Kovesi ajungeau la Mircea Marian, cînd Băsescu avertiza procurorii care hărțuiau un om de afaceri onorabil ca Paszkany sau cînd ochiul pieziș al a
