Câteva pârțotine, amploaiați ai Uniunii Europene, își îngăduie bășcălii și insulte la adresa țării mele. Noi, ziceam jenați, îi avem pe Dănileț și pe Băsescu și ne e rușine să mai scoatem capul în lume din această pricină. Ei bine, priviți-l pe cel ce se dă purtător de vorbe al Uniunii din care facem parte – e mai caraghios decât Dănilețul de la București, iar fața lui degajă în avânt virtutea castrării. Trufaș ca un cozonac, domnul cutare, că am uitat cum dracu îl cheamă, umblă cu vorba despre ograda părinților mei și înjură. Zice că eu, gazetarul, mi-am luat libertăți nepermise, una dintre ele fiind aceea că am scris că Băsescu a pus procurorii să jefuiască satele de democrație. Mai zice că mi-am îngăduit să spun că madam Aspazia, care l-a reconfirmat pe Băsescu împotriva voinței populare, a stat lângă demis și s-au hlizit amândoi, siguri pe ei ca două pioneze înfipte în curul nației, fix de Ziua Națională. Mai zice, dănilețul ăsta de la Bruxelles, suplu ca o lăptucă, proțăpit cu totul în microfon, că noi trebuie „să ne revizuim”. Să ne revizuim ce? Libertățile. Prima libertate revizuibilă ar fi aceea de a nu mai da din gură. Și din pix. Pixul mic! Aveți, de la Bruxelles, libertatea de a-l lăuda pe Băsescu. Puteți iscăli articole dictate de Monice Macovei. În rest, mucles!
Măi găoază! Cer iertare președintelui care m-ar putea acuza de plagiat, măi scarlatină, cine ți-a băgat ție în capul ăla mic și lunguieț că noi suntem canibali? De unde și până unde ștampila pe care ne-o aplici bățos că noi am omorât justiția criticându-l pe Morar și caricaturizând-o pe Macovei? Zici, prin tonul care îți iese din gâtlej, ca un râgâit, că noi ne legitimăm european prin miniștri penali. Păi măi nea caisă de la Bruxelles, miniștrii ăștia n-au primit nici-o cotonogeală scrisă de la justiție iar unul dintre ei e „penal” pentru că a chemat poporul să voteze. Tu, caricatură,
