În sfârşit, în cel de-al doilea mandat, preşedintele Traian Băsescu mai face şi ceea ce trebuie pentru economia românească: deschide calea pentru firmele româneşti în străinătate.
În vizita sa în America Latină, a doua a unui şef de stat al României în ultimii cincizeci de ani, precum şi cea din Turkmenistan de la sfârşitul anului trecut, a fost însoţit de reprezentanţii unor firme cu capital românesc şi există semnale că aceştia vor semna contracte acolo.
Nicio ţară nu poate ieşi din mediocra zonă a unui PIB per capita de 6-7.000 de euro fără să aibă companii care să se dezvolte măcar regional. Ungaria, Cehia, Polonia, care au un PIB mediu per capita de 12-13.000 de euro (media din Bucureşti), au fiecare câteva zeci de companii care acţionează deja regional, câţiva campioni.
Nu poţi să intri în liga mare a ţărilor dezvoltate (peste 25.000 de euro per capita) dacă sistemul economic nu obţine şi nu repatriază profituri din exploatarea resurselor din afara perimetrului său naţional.
Să aştepţi recuperarea decalajelor de 1 la 4 faţă de Occident numai fiind destinaţia unor investiţii străine şi nu şi sursa acestora nu este decât o iluzie, pentru că, pe măsură ce an de an vin investiţii, pe de altă parte extragerea de profit în exterior nu lasă loc acumulărilor.
Dezvoltarea Coreii de Sud, prin crearea marilor complexe industriale deţinute privat, dar sprijinite puternic de stat care acum sunt chiar acuzate că sufocă micile întreprinderi şi în general viaţa economică pentru că s-au extins în toate domeniile (Samsung are şi imobiliare şi chiar o linie de brutării), este mărturie.
Japonia, înaintea sa, sau Turcia de astăzi sunt exemple de ţări unde dezvoltarea capitalului autohton a adus şi dezvoltarea ţării.
Profiturile nu sunt acasă, ci în deplasare, iar lipsa de congruenţă de până acum dintre interesele marilor companii cu c
