Iată, aici este culmea ridicolului arădean. Atunci când fabricăm tramvaie, când ne pregătim pentru „capitala culturală europeană”, când propunem o arteziana pe Mureș, când ne străduim să facem din acest oraș, un exemplu de urbanism, tocmai acum am dat cu copita în șuștarul cu lapte. A trecut târgul și au rămas cofretele.
Nu vedeți că s-a creat un precedent? Dacă în Piața Primăriei se permite o asemenea grozăviei, atunci celelalte, pe care, ne încăpățânăm să nu le vedem, de la tot pasul, reprezintă un mezelic. Iată, avem lucrări ce se remediază înainte de a fi terminate. Gropi și lucrări superficiale în asfaltarea străzilor, capace și grătare cu 8-10 cm sub nivelul covorului asfaltic. Șantiere deschise, apoi abandonate nefinalizate. Să amintesc de faptul că nu putem fotografia o fațadă minunată din cauza cablurilor. Iluminatul artistic la care ne gândim le-ar scoate mai în relief.
Cofretele acestea, mortale, completează imaginea unui oraș unde nu este stăpânită nici problema afișelor ce se lipesc, în scârbă, pe fațadele monumentelor clasificate. Este singurul oraș, în care cresc copaci din cimentul viaductelor, ca cel din spre Oradea și din pereți caselor cu fațade secession, (vezi pe str. Cloșca).
Gata domnilor, eu vă ajut să nu lăsați orașul acesta în ridicol. Ce zic străinii care fotografiază Primăria și Palatul Finanțelor? Ce bani și investiții suplimentare sunt necesare pentru a eradica problema cofretelor, la care sunt smulse ușile?
Zău așa! Când veniți la ședințele de CLM, stimați consilieri, chiar nu ați văzut cofretele? Ați uitat să vă deplasați prin oraș în interes de serviciu? Apoi până la viitoarea campanie electorală, hă, hă, mai sunt
atâtea zile! Iar grozăviile de care aminteam, chiar, nu se văd din goana mașinilor.
B.B.
Iată, aici este culmea ridicolului arădean. Atunci când fabricăm tramvaie, când ne p
