Aproape am crede că pe Gary Neville îl doare profund de soarta lui Manchester City. Altfel nu se explică „scandalul” pe care i l-a făcut lui Mario Balotelli într-un editorial din Daily Mail

În sfîrșit, Balotelli a ajuns la echipa sa iubită, AC Milan, de care se declara îndrăgostit încă din vremea în care juca la Inter! Nu se așteaptă nimeni ca, peste noapte, Mario să se cumințească și să devină pisică de apartament.

Totuși, din afirmațiile lui Neville răzbat niște cuțite tăioase, al căror motiv scapă. “Dacă Balotelli era un geniu, rămînea la City”, scrie fostul căpitan al lui United. Păi, de ce? Toate geniile trebuie să joace în Premier League? Sau toți fotbaliștii trebuie să fie genii? Pînă una-alta, trăim într-o lume în care geniile în fotbal au ajuns doar două, dintre care unul doar așa, ca să aibă celălalt concurență. Cuvîntul “geniu” pare rezervat în altă țară, nicidecum în Anglia, așa că Neville a pus problema greșit din start.

Totuși, Neville are partea sa de dreptate. Prin indisciplina sa genetică și prin atmosfera de război și circ pe care o crea uneori, italianul a plecat de la City fără ca lacrimile să curgă rîu în urma sa. Nimeni nu pare a-l regreta pe Balotelli și dacă aș fi în locul lui, acest amănunt m-ar durea mai mult decît dacă ar spune cineva că îmi lipsește atingerea de geniu. Pare greu de crezut însă că, la 22 de ani spre 23, lui Balotelli îi va crește brusc un caracter care să-l facă să reflecteze la această felie a plecării sale de la Manchester City la Milan.

Răbdarea oamenilor față de Mario Balotelli se scurge din sticluța ei, și așa instabilă. Parcă tîmpeniile lui stîrnesc din ce în ce mai puține surîsuri tolerante. Lumea se plictisește, pînă la urmă, și de cei mai spectaculoși comedieni, mai ales dacă aceasta este cea de-a doua lor meserie. Nu mai rîde cu atît poftă ca la început, pentru că glumele se repetă. Și sîn