Că întreaga societate românească funcţionează într-un fel haotic, e aproape un proces organic firesc, ţinând seama de contextul actual şi, mai ales, de lipsa kenozei în aceşti douăzeci de ani. Totuşi, deşi accidental, e un pic dizgraţios, altfel ar fi putut rămâne doar stânjenitor, ca un neadaptat profesional să se târască pe vârful complexelor ca sumă a neîmplinirilor proprii de unde, în numele Domnului, practică exorcizări cu finalizări extatice. Sub diverse presiuni ia bani de la oameni, pe unii chiar şantajându-i. Sper ca cel puţin o parte din aceştia să facă ceea ce au promis, anume să-şi susţină reclamaţiile la organele abilitate, altfel degeaba mi se plâng mie, escrochează bănci, în sensul că refuză să mai restituie banii „împrumutaţi”. A fost surprins în mai multe rânduri implicat în sprijinirea interlopilor, şi-a format câţiva colaboratori din vârful Poliţiei Gorj şi cu ajutorul, sprijinul sau îngăduinţa acestora comite tot felul de atacuri. Se plânge că a fost interceptat, uitând să comunice însă, pe de o parte, că nu el a fost subiectul ascultărilor (deci nu e nimic ilegal), iar pe de altă parte, omite să ne spună conţinutul convorbirilor din care rezultă fără niciun fel de dubiu că a avut o activitate cel puţin suspectă. Are un comportament disimulat, muşcă pe furiş, face pe victima până reuşeşte să se apropie de cel pe care vrea să-l sugă. Multe persoane (printre care şi câţiva magistraţi) au fost nevoite să suporte delirul acestui scârnav. Pentru un asemenea comportament sunt de vină cei trei poliţişti care, în loc să se ocupe de activităţile lor profesionale, îşi consumă timpul furnizându-i nelegal acestuia informaţii, dar şi un magistrat care, în mod inexplicabil, nu numai că i-a tolerat acest comportament, ba chiar i l-a încurajat. Dacă asta înseamnă jurnalism, atunci mărturisesc că mie îmi devine străin termenul respectiv. Probabil că nu e greu