Ruginoasa- Solesti, aceeasi paginã de istorie, dar altã carte
ALB-NEGRU Sâmbãtã, 2 februarie, moment de glorie deopotrivã pentru trecutul, prezentul si viitorul Iasului. Dupã aproape 10 ani de muncã, palatul domnitorului Al. I. Cuza de la Ruginoasa a fost scos din ruinã si redeschis publicului. O performantã laudabilã pentru autoritãtile iesene, în conditiile în care în România de astãzi monumentele istorice sunt practic condamnate la disparitie. La ei s-a putut, la noi, nu! La 15 km de Vaslui, într-un loc arhicunoscut, dar uitat de toatã lumea, undeva pe culmea dealului Hârtop, gãsim un loc care adesea ne umple de mândrie, când mai degrabã ar trebui sã ne umple de rusine. Conacul de la Solesti ne demonstreazã cã mult mai crudã decât trecerea timpului este nepãsarea oamenilor, conacul Rosetti-Solescu, locul în care a trãit si a murit Elena Cuza, zace în ruinã!
Din pãcate, pentru conacul de la Solesti pare a fi prea târziu si nu pentru cã a trecut timpul peste el, nu pentru cã oamenii locurilor nu s-au sfiit sã tragã din el precum câinii, sã-l fure cãrãmidã cu cãrãmidã sI lemn cu lemn, ci mai degrabã pentru cã cei care ar trebui sã facã ceva nu pot, nu vor sau nu au timp sã arunce un ochi, nu departe, dincolo de gard, cãtre omologii lor din Iasi. Ca un fel de ironie a sortii, sãrbãtoarea de la Ruginoasa, în loc sã ne dea exemplu si sperantã, nu face decât sã ne ofere certitudinea nenorocirii de la Solesti. Dumitru Buzatu, presedintele Consiliului Judetean Vaslui, sotia sa, senatorul Gabriela Cretu, fostul prefect Ioan Tibulcã, cu totii originari din Ruginoasa, s-au dus, în calitate de invitati de onoare, la ceremonia de reinaugurare a monumentului iesean. Cu totii onorati si obligati de faptul cã-si au rãdãcinile pe meleaguri care au scris veritabile pagini de istorie, si-au fãcut datoria de a fi prezenti. Consiliul Judetean Iasi si un proie
