Înainte de o discuţie legată de Raportul MCV, trebuie spus că România şi-a asumat, de comun acord cu Uniunea Europeană, să fie monitorizată prin acest mecanism, pe baza Tratatului de aderare. MCV nu ni s-a impus, ci noi am agreat că este bine ca anumite aspecte ale statului de drept să fie examinate de un arbitru imparţial care nu poate fi acuzat de partizanat politic.

Este absurd ca în acest moment să te situezi pe o poziţie critică faţă de ultimul raport, fără a duce până la capăt raţionamentul: scutiţi-ne de MCV, vrem să ieşim din Uniunea Europeană.

Nu poţi pretinde doar avantajele apartenenţei la UE, fără să oferi în schimb singurul capital simbolic ce îl ai la îndemână: previzibilitatea. O ţară care vrea în 2006 să fie membru al UE şi apoi în 2013 afirmă că nu îi mai convin regulile europene este un partener imprevizibil.

Pe cei de la Comisia Europeană nu îi interesează nici vocaţia noastră perpetuă la identitatea europeană, nici gândirea noastră multilateral dezvoltată. Cei care redactează raportul MCV măsoară, în maniera cea mai tehnică posibilă, progresele sau regresele în calea îndeplinirii unui obiectiv fundamental, independenţa justiţiei.

La fel cum, în cazul Bulgariei, se măsoară progresele în privinţa combaterii crimei organizate. Presa bulgară a scris cumva că figurile influente ale crimei organizate nu sunt legate de mediul politic şi că de fapt sunt persoane de bună credinţă care doresc binele poporului? Cât de bine organizată este crima în Bulgaria, dar o asemenea abordare în presă nu a existat.

Cei care acuză că raportul a fost redactat subiectiv, doar prin consultarea unor anumiţi politicieni sau că ar trebui redactat un alt raport, ori că avem de-a face cu un comportament abuziv faţă de România ar trebui să se pună, pentru o scurtă perioadă, în poziţia celor care redactează acest raport.

@N