A împlinit o vîrstă respectabilă după ce a străbătut tărîmurile, cuprinsurile si, mai ales, necuprinsurile acestei vieti în dulcea tovărăsie a culorilor risipite cu generozitate în spatiul imaculat al pînzei; pe care a însufletit-o cu harul îngăduit de Dumnezeu, întru bucuria si satisfactia privitorilor. Si chiar si acum, în plină, dar activă senectute, maestrul Gheorghe Vadana se învredniceste a transpune cu sîrg impresiile pe care le-a trăit în mijlocul locurilor natale si al căror spirit nu l-a părăsit nicicînd.
Au fost alături de el, prietenii, colegii de generatie, multi dintre pictorii nemteni, familia si fratele său mai mare, iubitorii de frumos si de artă, toti cei care îi sînt recunoscători pentru picătura de liniste dăruită cu generozitate de tablourile sale. A fost un prilej si pentru noi de a mai zăbovi o clipă în preajma unui om care, la venerabila sa vîrstă, priveste cu nostalgie înapoi si cu sperantă si încredere înainte.
Reporter: Nea Puiu - îngăduie-mi să-ti spun asa, cum am făcut-o de-a lungul mai multor zeci de ani de cînd te cunosc - stiu că nu crezi în singurătatea artistului.
Gheoeghe Vadana: Am fost un om de societate, de colectiv si consider că cel rămas singur e ca o frunză în codru, rămasă în voia vîntului. Asta este esential, ăsta este secretul: senzatia de singurătate. Cum spunea Eminescu, atunci cînd te simti singur mă duc în lumea mea si creez.
Eu consider că întotdeauna un creator, un om care vrea să facă ceva, trebuie să vină cu lucruri noi, ca să nu ai senzatia că te-ai plictisit de el. În domeniul creatiei artistice, eu am simtit întotdeauna că o iau de la început. Mereu si mereu. Iar începutul devine esential si m-a terorizat de multe ori pentru că nu apucam să iau startul cum trebuie. Pe parcurs te redresezi. Toată pictura asa zisă naivă - căci nu există pictură naivă, de fapt, - se zice că e fără o cu
