Amintiri despre creatorul UTA-ei și legenda arădeană, povestite de profesorul Dionisie Piroș

Partea I

Pe o masă verde de ping-pong s-a scris prima pagină a celei mai de preț povești a Aradului! În primăvara lui 1945, într-o încăpere a grădiniței de lângă stadion, baronul Francisc Neuman își chema câțiva colaboratori, iar pe o coală albă de hârtie era redactat procesul verbal de înființare a clubului ITA. Un tânăr elev, în vârstă de 15 ani, a fost martorul acelei întâlniri. Elevul de atunci, astăzi profesorul Dionisie Piroș, are 83 de ani şi o exactitate fulminantă în toate amintirile. Le povesteşte şi are acea capacitate rară prin care te face să vezi cu ochii tăi secvenţe de altădată.

Echipa alb-roșie a suferit mereu după creatorul ei, a cărui amintire dăinuie și va dăinui întotdeauna. Campion de tenis odinioară, profesorul Dionisie Piroș e unul din arădenii care l-au cunoscut îndeaproape pe baron, tatăl său fiind chiar contabilul-șef al celui căruia Aradul, UTA, noi toți, de fapt, îi datorăm atâtea și atâtea. Ancorat în absolut tot ce s-a întâmplat cu baronul Francisc Neuman și cu UTA în anii începuturilor, conectat apoi și la ce au făcut actorii principali după ieșirea din scenă, oferă mărturii unice, trăite pe viu, ce provoacă mândrie şi tulburare, deopotrivă. Sunt de neprețuit. Glasul Aradului vă oferă, începând cu fiecare zi de luni, un dialog cu Dionisie Piroș, dialog centrat pe impactul imens al baronului în fotbalul arădean.

- Domnule profesor, să începem cu prima dragoste fotbalistică a baronului, AMEFA.

- Când s-a reîntors din Anglia, la începutul anilor 30, după terminarea studiilor, a preluat ambele fabrici ale familiei, ITA și cea de spirt, fiindcă fratele lui, Eduard, plecase. Fiind un mare amator de sport, mai juca și tenis, nu era așa mare talent, dar i-a plăcut, s-a îndreptat spre AMEFA, a fost prima dragoste. Aceas