De-a lungul timpului, mulţi au cercetat cauzele atracţiei sexuale, încercând să explice „ştiinţific” magnetismul unora dintre noi. Feromoni, senzualitate, parfum, privire, mers, fese, postură, zâmbet, modă??!

Cine ar putea să redea cu exactitate ecuaţia atracţiei pe care cineva o determină în raport cu cei din jur la un moment dat?

Apoi s-a dezbătut aspectul voluntar, involuntar… conştient, inconştient al acestui fenomen. Şi, la fel ca despre multe alte aspecte din viaţa noastră, s-a constatat că, dacă undeva, cândva pleacă din involuntar, sfârşeşte prin a fi un exerciţiu voluntar şi invers… că jocul seducţiei poate fi unul atât conştient, cât şi inconştient…

Atât bărbaţii, cât şi femeile se străduiesc printr-o serie de gesturi, mai mult sau mai puţin conştiente, să seducă sexul opus. Gesturilor „ademenitoare” ale unui individ li se răspunde, în cazul reciprocităţii, tot prin „semnale” de atracţie curtenitoare, semnale non-verbale ce permit apropierea intimă.

Se pare că, în mod inconştient, o persoană când se pregăteşte pentru o întâlnire sexuală, are un tonus muscular bun, trupul „mai drept”, pieptul proiectat înainte, abdomenul „supt”, fața relaxată şi ochii mai strălucitori.

Legat de ceea ce se poate „construi”… ştim cu toţii că trăim într-o epocă unde reclama este sufletul comerţului… deci cu ce ar putea să fie diferită şi „promovarea” propriei imagini sexuale?

Mai mereu există concurenţa!

Prin urmare, ne străduim din greu!

Prin felul cum arătăm, comunicăm, ne îmbrăcăm… chiar prin imaginea de sine pe care o creăm, avem un scop: să obţinem „pe cine” vrem şi „în maniera” în care vrem (prin manieră înţelegându-se parteneriat, relaţie de cuplu, one night stand etc.).

Dorinţa sexuală a femeii, în general, are aceeaşi intensitate ca la bărbat, însă nu se declanşează în mod spontan că la aceasta, ci recunoaşte un c