Comisia Europeană a ajuns, în fine, admirabil de informată asupra situaţiei din România, unde precepte democratice precum statul de drept, separaţia puterilor în stat, libertatea presei sau imunitatea politică a parlamentarilor au ajuns între timp deformate până la grotesc.
Este cât se poate de plauzibil ca Bruxelles-ului să-i convină de minune provocările non-stop venite din partea unei elite politice care abundă în infractori influenţi fie la nivel central, fie în plan local. Având în vedere că anevoioasa luptă împotriva crizei din zona euro i-a cam ştirbit Comisiei din prestigiu şi aură, o nouă bătălie purtată de data aceasta într-un colţişor îndepărtat al UE pentru o cauză cu adevărat nobilă are toate şansele să-i refacă, fie şi în mică parte, moralul şi prestanţa – amintindu-i în plus de glorioasele vremuri de altădată, când statelele membre combăteau, umăr la umăr, unele dintre spiritele malefice ale Europei.
Bruxelles-ul va fi realizat până acum că România nu este nicidecum în postura iubitei deziluzionate de partenerul ei occidental şi în consecinţă dispuse să se lase cucerită peste noapte de şarmul sau portofelul vreunui nabab moscovit. La rândul lor ruşii, presupunând că trec subit peste lehamitea lor viscerală faţă de români, ar fi indubitabil dezamăgiţi de situaţia din România.
Voiculescu, Antonescu, Mazăre & Co. sunt indivizi cărora mistificarea şi trădarea le stau în fire, reprezentând exact genul de zurbagii locali de care Kremlinul este sătul până peste cap, având în vedere experienţa sa din Caucaz.
Acţiunile lor politice, chiar şi cele mai serioase, sunt executate într-o permanentă precipitare şi exaltare, astfel că devin rizibili fără să vrea. În timpul tentativei de demitere a preşedintelui Băsescu, mass-media ruseşti au acordat puciştilor o atenţie sporită preponderent din cauza amatorismului lor criant – comentariile