„Tată, dacă nu-i dispreţuiai darul, Cain nu ajungea criminal…” . Valeriu Butulescu
Pentru că nimic din ceea ce facem nu este întâmplător şi nici independent de contextul fiinţei noastre, fiecare gest, fiecare acţiune, cuvânt sau privire, prin modul în care le oferim sau le primim, pot spune ceva despre noi. Aşa cum înţelepţii civilizaţiilor trecute erau capabili să ghicească, sau mai bine zis să citească în semnele naturii sau în trăsăturile fizice ale persoanelor, noi înşine avem posibilitatea de a înţelege despre noi şi despre ceilalţi mult mai multe decât am bănui după o privire superficială. Sigur că şi în zilele noastre există „cititori” de gânduri, de personalitate, în palmă sau chiar în trăsăturile feţei. Numărul lor este mai mic decât în trecut, iar sensibilitatea lor este probabil mai scăzută, având în vedere că mare parte din energia omului trebuie utilizată în adaptarea la „viaţa tehnică”. Până şi plantele au, se pare, capacitatea de a ne citi intenţiile atunci când intrăm într-o cameră. Energia pe care o emanăm este diferită atunci când intenţiile noastre sunt agresive, iar plantele pot percepe asta.
Peste tot, în orice domeniu, există atât specialişti cât şi şarlatani. Specialiştii, în ceea ce priveşte domeniile acestui tip neconvenţional de citire, sunt aceia a căror sensibilitate şi capacitate de a corela lucruri şi informaţii aparent fără legătură sunt ieşite din comun. Aşa cum formele de relief spun ceva despre modul în care au fost create dar şi despre felul de viaţă pe care l-ai putea duce în zona respectivă, caracteristicile oamenilor, fie că vorbim despre trăsăturile feţei, despre palme sau despre microgesturi, oferă o adevărată hartă a personalităţii cu care avem de a face. Desigur, ignoranţa proprie nu este un contraargument adus specialiştilor. Cei incapabili să citească literele alfabetului nu au de ce să îi acuze pe autorii