Iubirea e “oarbă”, nu are hotare şi nici norme scrise. Uneori doare, alteori te ridică cu picioarele de pe pământ, dar, nu-i aşa, “unde dragoste nu e, nimic nu e”.

Cupidon nu ţine cont de culoarea pielii, de religie, limbă ori cultură. Te trimite “cu capul în nori” fără aviz prealabil. În fond, “te iubesc” sună bine în toate limbile pământului.

O relaţie de cuplu armonioasă implică înţelegere din partea ambilor parteneri, acceptarea şi respectarea valorilor celuilalt. Uşor de zis şi, de cele mai multe ori, greu de făcut, mai ales când fiecare vorbeşte pe limba lui. În plus, dacă Dumnezeul lui e altul, alta îi este percepţia depre viaţă. Dacă aparţine unei rase diferite, la prima vedere, lucrurile par şi mai încâlcite. Însă, nu de puţine ori, tocmai aceste diferenţe menţin scânteia aprinsă în orice situaţie. Să fie într-adevăr fructul interzis mai dulce? Mulţi sunt cei care au o părere afirmativă.

Religia poate să devină o sursă de conflict, mai ales dacă amândoi ţineţi cont de regulile stricte impuse de biserică. Însă, atunci când nu puneţi prea mare preţ pe toate aceste norme religioase, credinţa nu mai constituie un element de dispută. Acceptarea reciprocă a valorilor spirituale este cheia spre echilibru. Vorbeş-te-i deschis ori de câte ori ai o problemă. Împărtăşeşte-i gândurile, stările şi frământările tale. Găsiţi soluţii împreună, implică-te şi în activităţi specifice culturii din care provine şi, astfel, veţi putea depăşi cu bine orice stare de criză.

…unei astfel de relaţii cu un străin, cum zice lumea, i se dă puţine şanse de viaţă lungă. Ce-i drept, fără doar şi poate, sunt o grămadă de aspecte care vă plasează în sfere diferite. De la preferinţele culinare, obiceiuri, sărbători şi până la modul cum priveşte fiecare modul ideal de a educa copiii şi a relaţiona cu rudele, toate aceste aspecte sunt diferenţe care, doar cu o mică flamă