Acest comentariu este un pamflet şi trebuie tratat ca atare! Am să vă redau mai jos o pildă foarte grăitoare pentru ceea ce vreau eu să vă spun. Un bătrân trăia singur. A venit momentul să sape grădina ca să planteze roşiile, însă puterile l-au părăsit. Îi scrie despre acest lucru fiului său, care se afla la închisoare. Acesta îi răspunde tot în scris: Tată te rog nu săpa grădina, întrucât acolo am îngropat toate cadavrele. A doua zi, la bătrânul acasă vin forţe ale SRI şi ale Poliţiei Locale, care au început să sape toată grădina după cadavre, negăsind nimic. A doua zi, bătrânul primeşte o scrisoare de la fiul său din închisoare: Dragă tată, acum poţi planta roşiile. Atât am putut face pentru tine, de aici.
Asta-i fata jucăuşă/Cu gunoiul după uşă. Cam acest lucru mi-a venit mie în minte atunci când primarele nostru cu nume de mandibulă s-a hotărât să ne bucure cu o fântână pe Mureş. N-are importanţă pentru el că municipiul nostru arată ca dracu’, că a desfiinţat stadioane construind megamagazine, văduvind tineretul de sport şi mişcare în natură. Că avem maidane de gunoaie. Că zona Obor arată ca după cataclism. Nu!
Cică primarul-mandibulă se pregăteşte să întâmpine propunerea ca Aradul să devină Capitală Europeană a Culturii. Păcăliciul Falconetti a făcut parcul din Pădurice populându-l cu lampioane care parcă sunt lumânări de mort, seara când se aprind. De-ţi vine să baţi mătănii, să-ţi faci cruce cu limba şi să zici Doamne iartă-l şi Fie-i ţărâna uşoară! Propun, cu acest prilej, ca parcul să se numească Parcul „Priveghi“ sau Parcul „Mandibulă“, în amintirea ilustrului.
Primăria are în administraţie una din cele mai importante clădiri ale Europei, deci şi a patriei: Teatrul Vechi, acela în care junele Eminescu sufla replici ca sufleur; clădirea care a fost printre primele cinematografe din lume. În prezent valorosul edificiu arată da naiba. Ne
