Raportul pe Justiţie pentru România, publicat de Comisia Europeană, a avut darul de a supăra multă lume, în principal pentru că tonul raportului este unul nu foarte pozitiv, ba s-ar putea zice că dimpotrivă.
Oamenii ăia de la Bruxelles zic, printre altele, că, în România, nu se prea respectă independenţa sistemului judiciar. Haide de! Adică, cum adică? Ce vor să spună străinii ăia? Că se amestecă cineva în actul de justiţie? Că există mari infractori care sunt protejaţi în urma intervenţiilor venite din spectrul politicului? Şi dacă-i aşa, cine poate să intervină pe lângă procurori? Că nu vreo amărâtă de babă, consilier local prin ceva localitate alpină. Lipsesc nume din raportul ăsta şi aici le dau dreptate politrucilor români care susţin că raportul foloseşte prea multe generalizări.
Oficialii europeni mai afirmă că e foarte important ca numirea Procurorului General şi a unei noi conduceri a Direcţiei Naţionale Anticorupţie să se bucure de încrederea opiniei publice. Asta chiar n-am priceput-o. De aia mă întorc şi întreb iar: adică, cum adică? Să se facă, aşa, un fel de sondaj de opinie, să ne dăm cu presupusul fiecare cam pe cine am vrea noi toţi şi fiecare în parte la conducerea respectivelor instituţii. Apoi, pe baza sondajului, ăia cu cele mai multe adeziuni să fie unşi în funcţii? Că nu pricep. Dacă e să te iei după opinia publică, Procuror General poate ajunge Guţă şi şef la DNA Florin Salam. Io credeam că numirile astea ar trebui să se facă ţinând cont de competenţe, de performanţe, de integritate. Ei bine, nu-i aşa, m-am lămurit; numirile trebuie făcute ţinându-se cont de părerile opiniei publice. Am şi io o părere, da’ parcă nu-s de acord cu ea, ca ăla din bancul cu şedinţa comunistă.
O ultimă problemă am mai reţinut că au europenii cu noi, respectiv una legată de demiterea miniştrilor cu probleme de integritate şi a parlamenta
