Creşterea economică are trei dimensiuni: cantitativă, adică majorarea în volum a factorilor care o determină, structurală - dată de modificarea ponderii acestor factori, şi calitativă - măsura eficienţei acestora. România se află din acest punct de vedere la o răscruce: între 2000 şi 2008 a crescut în primul rând axându-se pe latura cantitativă, iar din 2009 îşi caută un nou model, în lipsa resurselor de capital care i-au asigurat anterior cea mai lungă perioadă de creştere de după 1990.

Epuizarea capitalului care asigură creşterea extensivă prin utilizarea cantitativă a factorilor de producţie nu a fost compensată în perioada 2009-2012 de intensificarea utilizării celor lalţi factori de creştere.

Potenţialul de creştere s-a diminuat de la 5-6% la 1-2% din cauza ne adoptării reformelor economice şi a mă surilor adecvate care să iasă din tiparul austerităţii.

Situaţia economică actuală se ca rac terizează printr-un dezechilibru mi croeconomic la nivelul economiei reale, dar şi printr-un echilibru macro eco nomic precar şi instabil, obţinut prin măsuri dure de "consolidare" fiscală şi îndatorare exagerată, ce se reduce la un deficit bugetar scăzut şi la o creştere economică ce oscilează în jurul lui zero.

Între 2000 şi 2008 creşterea eco nomică a fost substanţială, dar fi nan ţată prin intrări masive de capi taluri străine (în medie în jur de 16 miliarde de euro anual între 2004 şi 2008) şi orientate, în general, spre domenii care nu au generat progres tehnologic şi fenomene de antrenare a mediului economic.

Dimensiunea cantitativă a capita lurilor a crescut foarte mult în compa ra ţie cu cea a factorilor intensivi (capi tal uman, productivitate, progres teh no logic ş.a.) şi s-a decuplat de dimen siunea lor calitativă. În momentul în care dimensiunea exagerată a capita lu lui străin s-a redus dintr-o dată (sudden stop), res